14 definiții pentru extravagant estravagant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extravagant, ~ă [At: MUMULEANU, P. V / V: (înv) est~, st~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr extravagant, it stravagante] 1-2 Excentric (1-2). 3 a Care șochează, contrariază, trădând extravaganța (1). 4 a (D. sume de bani, impozite etc.) Exagerat, exorbitant.

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. Care caută cu orice preț să iasă din comun, să se deosebească de ceilalți; excentric. Om extravagant. ♦ Neobișnuit, ciudat. Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368.

EXTRAVAGÁNT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant].

EXTRAVAGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)

EXTRAVAGÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depășește limitele bunului simț; ieșit din comun; neobișnuit; excentric. Idei ~te. Îmbrăcăminte ~tă. 3) și substantival (despre persoane) Care șochează prin felul său de a fi; bizar; ciudat; neobișnuit. /<fr. extravagant

extravagant a. și m. bizar, straniu.

*extravagánt, -ă adj. (mlat. extrávagans, -ántis, d. lat. extra, afară, și vágans, -ántis, care rătăcește. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. În mod extravagant: a te purta extravagant.

estravagant, ~ă a vz extravagant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte

extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. sg. extravagántă, pl. extravagánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTRAVAGÁNT adj. v. neobișnuit.

EXTRAVAGANT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: extravagant
extravagant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extravagant
  • extravagantul
  • extravagantu‑
  • extravagantă
  • extravaganta
plural
  • extravaganți
  • extravaganții
  • extravagante
  • extravagantele
genitiv-dativ singular
  • extravagant
  • extravagantului
  • extravagante
  • extravagantei
plural
  • extravaganți
  • extravaganților
  • extravagante
  • extravagantelor
vocativ singular
plural
estravagant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)