extravaganță sf [At: HELIADE, D. C. VII/13 / V: (înv) ~ție, est~, estravaganție, st~ / Pl: ~țe / E: fr extravagance, it estravagaza, stravaganza] 1 Atitudine, conduită, faptă etc. ieșită din comun, care contravine obișnuinței, uzanțelor, bunului simț sau rațiunii Si: excentricitate (1). 2 Atitudine care șochează, contrariază.

EXTRAVAGANȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșită din comun, neobișnuită; faptă lipsită de judecată; ciudățenie, excentricitate.

EXTRAVAGANȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance].

EXTRAVAGANȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance)

EXTRAVAGANȚĂ ~e f. 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance

extravaganță f. faptă extravagantă, ciudățenie afară din cale.

*extravagánță f., pl. e (d. extravagant; fr. -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravaganțe, a te purta, a vorbi extravagant.

estravaganță sf vz extravaganță

estravaganție sf vz extravaganță

extravaganție sf vz extravaganță

extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe

extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe

extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe

EXTRAVAGANȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?)

EXTRAVAGANȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?)