EXTRATERITORIALITATE s. f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, referitor la privilegiile sau imunitățile acordate unor persoane ori instituții străine, care sunt tratate ca și când s-ar afla pe teritoriul național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extraterritorialité.

extrateritorialitate sf [At: DEX / P: ~ri-a~ / Pl: ~tăți / E: fr extraterritorialité] Considerare a spațiului unei ambasade într-o țară străină detașat de acea țară.

EXTRATERITORIALITATE s. f. Faptul de a considera spațiul unei ambasade într-o țară străină detașat de acea țară. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extra-territorialité.

EXTRATERITORIALITATE s.f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, semnificînd privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane sau instituții străine, tratîndu-le ca și cînd ele s-ar afla pe teritoriul lor național. [Cf. fr. extra-territorialité].

EXTRATERITORIALITATE s. f. regim în relațiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane ori instituții străine, tratându-le ca și când ele s-ar afla pe teritoriul lor național. (< fr. extra-territorialité)

extrateritorialitate s. f. (jur.) Faptul de a considera spațiul unei ambasade ca aparținând teritoriului țării pe care o reprezintă ◊ „În cazul intelighențiilor est-central-europene [...] extrateritorialitatea era prefața unui proces sistematic prin care autoritatea simbolică era transformată în putere.” ◊ „22” 37/93 p. 13 (cf. fr. extraterritorialité; PR 1940; DEX, DN3)

extrateritorialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialității

extrateritorialitate (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialității

extrateritorialitate s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. extrateritorialității