2 intrări

14 definiții

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.

extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză

extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză

EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

ESTORCÁ vb. I. v. extorca.

EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].

EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)

A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTORCÁ vb. (fig.) a scúrge, a stoárce. (A ~ pe cineva de bani.)

Intrare: extorcat
extorcat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extorcat extorcatul extorca extorcata
plural extorcați extorcații extorcate extorcatele
genitiv-dativ singular extorcat extorcatului extorcate extorcatei
plural extorcați extorcaților extorcate extorcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: extorca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extorca extorcare extorcat extorcând singular plural
extorchea extorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extorchez (să) extorchez extorcam extorcai extorcasem
a II-a (tu) extorchezi (să) extorchezi extorcai extorcași extorcaseși
a III-a (el, ea) extorchea (să) extorcheze extorca extorcă extorcase
plural I (noi) extorcăm (să) extorcăm extorcam extorcarăm extorcaserăm, extorcasem*
a II-a (voi) extorcați (să) extorcați extorcați extorcarăți extorcaserăți, extorcaseți*
a III-a (ei, ele) extorchea (să) extorcheze extorcau extorca extorcaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estorca estorcare estorcat estorcând singular plural
estorchea estorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estorchez (să) estorchez estorcam estorcai estorcasem
a II-a (tu) estorchezi (să) estorchezi estorcai estorcași estorcaseși
a III-a (el, ea) estorchea (să) estorcheze estorca estorcă estorcase
plural I (noi) estorcăm (să) estorcăm estorcam estorcarăm estorcaserăm, estorcasem*
a II-a (voi) estorcați (să) estorcați estorcați estorcarăți estorcaserăți, estorcaseți*
a III-a (ei, ele) estorchea (să) estorcheze estorcau estorca estorcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)