extincție sf [At: LTR / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr extinction] 1 Slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). 2 Micșorare a intensității unui fascicul de lumină.

EXTINCȚIE, extincții, s. f. Stingere sau slăbire în timp a unei oscilații, a unei acțiuni etc.

EXTINCȚIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen. -iei, var. extincțiune s.f. / cf. fr. extinction].

EXTINCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio)

extincțiune sf vz extincție

EXTINCȚIUNE s.f. v. extincție.

extincție (livr.) (desp. -tinc-ți-e) s. f., art. extincția (desp. -ți-a), g.-d. art. extincției; pl. extincții, art. extincțiile (desp. -ți-i-)

extincție (-tinc-ți-e) s. f., art. extincția (-ți-a), g.-d. art. extincției; pl. extincții, art. extincțiile (-ți-i-)

extincție s. f. (sil. -tinc-ți-e), art. extincția (sil. -ți-a), g.-d. art. extincției; pl. extincții, art. extincțiile (sil. -ți-i-)

extincție

EXTINCȚIE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

extincție s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

extincția sunetului v. atac (1).

EXTINCȚÍE (< fr., lat.) s. f. 1. Stingere, slăbire, încetare a unei funcțiuni, a unei acțiuni etc.; fig. dispariție, moarte. ♦ (FIZ.) Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de radiații, datorat absorbției acestora de mediul prin care se propagă. 2. (ECOL.) Dispariție a unor specii de pe un teritoriu dat, având ca urmare restrângerea progresivă a arealului speciei; se datorează mai ales unor factori antropomorfi (ex. speciile intens vânate).