opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTERNAT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa.

externat3, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ați[1], ~e / E: externa] 1-2 (Bolnav) eliberat din spital. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

externat2 sn [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~e / E: fr externat] (înv) 1 Școală în care se primesc numai elevi externi. 2 Școală secundară de fete. 3 Calitatea și funcția externului (9).

externat1 sn [At: CADE / E: externa] (Rar) Externare.

EXTERNAT, -Ă, externați, -te, adj. Care a ieșit din spital. – V. externa.

EXTERNAT, externate, s. n. 1. (Învechit; în opoziție cu internat1) Școală medie, ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara școlii. 2. (În trecut) Stagiu de practică în spital la care erau admiși studenții în medicină, după trecerea unui examen; examenul prin care erau admiși studenții la acest stagiu.

EXTERNAT s.n. 1. Școală în care nu se primesc decît elevi externi. 2. Calitatea și funcția externului de spital. [< fr. externat].

EXTERNAT s. n. 1. externare. 2. școală în care nu se primesc decât elevi externi. 3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenților în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen. (< fr. externat)

externat n. 1. școală care primește numai externi; 2. școală secundară de fete.

*externát n., pl. e (d. extern: fr. externat). Școală care are numaĭ elevĭ externĭ. Calitatea de extern la spital: a da examin de externat.

EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

esternat sn vz externat

externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.

EXTERNA vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)

externa vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])

A EXTERNA ~ez tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

externat s. n., pl. externate

externat s. n., pl. externate

externat s. n., pl. externate

externat adj. m., pl. externați; f. sg. externată, pl. externate

externa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. externez, 3 externează; conj. prez. 1 sg. să externez, 3 să externeze

*externa (a ~) vb., ind. prez. 3 externează

externa vb., ind. prez. 1 sg. externez, 3 sg. și pl. externează

Intrare: externat (adj.)
externat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • externat
  • externatul
  • externatu‑
  • externată
  • externata
plural
  • externați
  • externații
  • externate
  • externatele
genitiv-dativ singular
  • externat
  • externatului
  • externate
  • externatei
plural
  • externați
  • externaților
  • externate
  • externatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: externat (s.n.)
externat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • externat
  • externatul
  • externatu‑
plural
  • externate
  • externatele
genitiv-dativ singular
  • externat
  • externatului
plural
  • externate
  • externatelor
vocativ singular —
plural —
esternat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: externa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • externa
  • externare
  • externat
  • externatu‑
  • externând
  • externându‑
 singular plural
  • externează
  • externați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • externez
 (să)
  • externez
  • externam
  • externai
  • externasem
a II-a (tu)
  • externezi
 (să)
  • externezi
  • externai
  • externași
  • externaseși
a III-a (el, ea)
  • externează
 (să)
  • externeze
  • externa
  • externă
  • externase
plural I (noi)
  • externăm
 (să)
  • externăm
  • externam
  • externarăm
  • externaserăm
  • externasem
a II-a (voi)
  • externați
 (să)
  • externați
  • externați
  • externarăți
  • externaserăți
  • externaseți
a III-a (ei, ele)
  • externează
 (să)
  • externeze
  • externau
  • externară
  • externaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

externat, externatăadjectiv

  • 1. Care a ieșit din spital. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi externa DEX '98 DEX '09

externat, externatesubstantiv neutru

  • 1. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. DEX '09 MDN '00
    • 2.1. Calitatea și funcția externului de spital. DN
  • 3. Externare. MDN '00
    sinonime: externare
etimologie:
  • vezi externa DEX '09 DEX '98 DN

externa, externezverb

  • 1. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • extern DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.