2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

externat3, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ați[1], ~e / E: externa] 1-2 (Bolnav) eliberat din spital. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

externat1 sn [At: CADE / E: externa] (Rar) Externare.

externat2 sn [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~e / E: fr externat] (înv) 1 Școală în care se primesc numai elevi externi. 2 Școală secundară de fete. 3 Calitatea și funcția externului (9).

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa.

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj. Care a ieșit din spital. – V. externa.

EXTERNÁT, externate, s. n. 1. (Învechit; în opoziție cu internat1) Școală medie, ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara școlii. 2. (În trecut) Stagiu de practică în spital la care erau admiși studenții în medicină, după trecerea unui examen; examenul prin care erau admiși studenții la acest stagiu.

externát s. n., pl. externáte

externát adj. m., pl. externáți; f. sg. externátă, pl. externáte

externát s. n., pl. externáte

EXTERNÁT s.n. 1. Școală în care nu se primesc decât elevi externi. 2. Calitatea și funcția externului de spital. [< fr. externat].

EXTERNÁT s. n. 1. externare. 2. școală în care nu se primesc decât elevi externi. 3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenților în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen. (< fr. externat)

externat n. 1. școală care primește numai externi; 2. școală secundară de fete.

*externát n., pl. e (d. extern: fr. externat). Școală care are numaĭ elevĭ externĭ. Calitatea de extern la spital: a da examin de externat.

externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză

externá vb., ind. prez. 1 sg. externéz, 3 sg. și pl. externeáză

EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)

arată toate definițiile

Intrare: externat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular externat externatul externa externata
plural externați externații externate externatele
genitiv-dativ singular externat externatului externate externatei
plural externați externaților externate externatelor
vocativ singular
plural
esternat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: externa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) externa externare externat externând singular plural
externea externați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) externez (să) externez externam externai externasem
a II-a (tu) externezi (să) externezi externai externași externaseși
a III-a (el, ea) externea (să) externeze externa externă externase
plural I (noi) externăm (să) externăm externam externarăm externaserăm, externasem*
a II-a (voi) externați (să) externați externați externarăți externaserăți, externaseți*
a III-a (ei, ele) externea (să) externeze externau externa externaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)