2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

externat2 sn [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~e / E: fr externat] (înv) 1 Școală în care se primesc numai elevi externi. 2 Școală secundară de fete. 3 Calitatea și funcția externului (9).

externat1 sn [At: CADE / E: externa] (Rar) Externare.

externat3, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ați[1], ~e / E: externa] 1-2 (Bolnav) eliberat din spital. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa.

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj. Care a ieșit din spital. – V. externa.

EXTERNÁT, externate, s. n. 1. (Învechit; în opoziție cu internat1) Școală medie, ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara școlii. 2. (În trecut) Stagiu de practică în spital la care erau admiși studenții în medicină, după trecerea unui examen; examenul prin care erau admiși studenții la acest stagiu.

EXTERNÁT s.n. 1. Școală în care nu se primesc decât elevi externi. 2. Calitatea și funcția externului de spital. [< fr. externat].

EXTERNÁT s. n. 1. externare. 2. școală în care nu se primesc decât elevi externi. 3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenților în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen. (< fr. externat)

externat n. 1. școală care primește numai externi; 2. școală secundară de fete.

*externát n., pl. e (d. extern: fr. externat). Școală care are numaĭ elevĭ externĭ. Calitatea de extern la spital: a da examin de externat.

externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)

externá vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])

A EXTERNÁ ~éz tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

externát s. n., pl. externáte

externát s. n., pl. externáte

externát adj. m., pl. externáți; f. sg. externátă, pl. externáte

*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză

arată toate definițiile

Intrare: externat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • externat
  • externatul
  • externatu‑
  • externa
  • externata
plural
  • externați
  • externații
  • externate
  • externatele
genitiv-dativ singular
  • externat
  • externatului
  • externate
  • externatei
plural
  • externați
  • externaților
  • externate
  • externatelor
vocativ singular
plural
esternat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: externa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • externa
  • externare
  • externat
  • externatu‑
  • externând
  • externându‑
singular plural
  • externea
  • externați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • externez
(să)
  • externez
  • externam
  • externai
  • externasem
a II-a (tu)
  • externezi
(să)
  • externezi
  • externai
  • externași
  • externaseși
a III-a (el, ea)
  • externea
(să)
  • externeze
  • externa
  • externă
  • externase
plural I (noi)
  • externăm
(să)
  • externăm
  • externam
  • externarăm
  • externaserăm
  • externasem
a II-a (voi)
  • externați
(să)
  • externați
  • externați
  • externarăți
  • externaserăți
  • externaseți
a III-a (ei, ele)
  • externea
(să)
  • externeze
  • externau
  • externa
  • externaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)