2 intrări

17 definiții

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa.

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj. Care a ieșit din spital. – V. externa.

EXTERNÁT, externate, s. n. 1. (Învechit; în opoziție cu internat1) Școală medie, ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara școlii. 2. (În trecut) Stagiu de practică în spital la care erau admiși studenții în medicină, după trecerea unui examen; examenul prin care erau admiși studenții la acest stagiu.

externát s. n., pl. externáte

externát adj. m., pl. externáți; f. sg. externátă, pl. externáte

externát s. n., pl. externáte

EXTERNÁT s.n. 1. Școală în care nu se primesc decât elevi externi. 2. Calitatea și funcția externului de spital. [< fr. externat].

EXTERNÁT s. n. 1. externare. 2. școală în care nu se primesc decât elevi externi. 3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenților în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen. (< fr. externat)

externat n. 1. școală care primește numai externi; 2. școală secundară de fete.

*externát n., pl. e (d. extern: fr. externat). Școală care are numaĭ elevĭ externĭ. Calitatea de extern la spital: a da examin [!] de externat.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză

externá vb., ind. prez. 1 sg. externéz, 3 sg. și pl. externeáză

EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)

A EXTERNÁ ~éz tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

externá vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])

Intrare: externat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular externat externatul externa externata
plural externați externații externate externatele
genitiv-dativ singular externat externatului externate externatei
plural externați externaților externate externatelor
vocativ singular
plural
Intrare: externa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) externa externare externat externând singular plural
externea externați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) externez (să) externez externam externai externasem
a II-a (tu) externezi (să) externezi externai externași externaseși
a III-a (el, ea) externea (să) externeze externa externă externase
plural I (noi) externăm (să) externăm externam externarăm externaserăm, externasem*
a II-a (voi) externați (să) externați externați externarăți externaserăți, externaseți*
a III-a (ei, ele) externea (să) externeze externau externa externaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)