opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTERNARE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.

EXTERNARE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.

externare sf [At: LM / V: (înv) ~nări / E: externa] Eliberare din spital a unui bolnav.

externare s. f. (med.) Scoatere din spital a unei persoane, de obicei când starea sănătății s-a îmbunătățit ◊ „Împotriva opunerii categorice a medicilor, se face externarea din spitalul specializat din Capitală, pacientul fiind transportat la spitalul din Leordeni, Argeș.” Sc. 19 XI 78 p. 4 (din externa)

EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

esternare sf vz externare

externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.

EXTERNA vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)

externa vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])

A EXTERNA ~ez tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

externare s. f., pl. externări

externa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. externez, 3 externează; conj. prez. 1 sg. să externez, 3 să externeze

*externa (a ~) vb., ind. prez. 3 externează

externa vb., ind. prez. 1 sg. externez, 3 sg. și pl. externează

Intrare: externare
externare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • externare
  • externarea
plural
  • externări
  • externările
genitiv-dativ singular
  • externări
  • externării
plural
  • externări
  • externărilor
vocativ singular —
plural —
esternare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: externa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • externa
  • externare
  • externat
  • externatu‑
  • externând
  • externându‑
 singular plural
  • externează
  • externați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • externez
 (să)
  • externez
  • externam
  • externai
  • externasem
a II-a (tu)
  • externezi
 (să)
  • externezi
  • externai
  • externași
  • externaseși
a III-a (el, ea)
  • externează
 (să)
  • externeze
  • externa
  • externă
  • externase
plural I (noi)
  • externăm
 (să)
  • externăm
  • externam
  • externarăm
  • externaserăm
  • externasem
a II-a (voi)
  • externați
 (să)
  • externați
  • externați
  • externarăți
  • externaserăți
  • externaseți
a III-a (ei, ele)
  • externează
 (să)
  • externeze
  • externau
  • externară
  • externaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

externare, externărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a externa. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi externa DEX '98 DEX '09

externa, externezverb

  • 1. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • extern DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.