esterminat, ~ă a vz exterminat

esterminațiune sf vz exterminațiune

exterminat², ~ă a [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~ați, ~e / E: extermina] (D. membrii unei colectivități) Nimicit.

exterminat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extermina] Exterminare.

exterminațiune sf [At: LM / V: (înv) est~ / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr extermination, lat exterminatio, -onis] (Rar) Exterminare.

*EXTERMINAȚIUNE sf. Faptul de a extermina, prăpădire, nimicire; războiu de ~, care are de scop să nimicească un întreg popor [fr.].

EXTERMINAT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, ucis, stîrpit.

EXTERMINAȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].

EXTERMINAȚIUNE s.f. v. exterminație.

EXTERMINAȚIUNE s. f. exterminare. (< fr. extermination, lat. exterminatio)

*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

!exterminație (rar) s. f., g.-d. exterminații, art. exterminației

exterminațiune (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exterminațiunii; pl. exterminațiuni

exterminat adj. m., pl. exterminați; f. sg. exterminată, pl. exterminate

exterminație s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. exterminației; pl. exterminații

EXTERMINAT adj. distrus, nimicit, stârpit. (O specie ~.)

EXTERMINAT adj. distrus, nimicit, stîrpit. (O specie ~.)