2 intrări

6 definiții

EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

!expurgá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sg. expúrgă

expurgá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expúrg

EXPURGÁ vb. I. tr. A elimina dintr-o carte pasajele incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice; a curăța. [< fr. expurger, cf. lat. expurgare].

EXPURGÁ vb. tr. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice. (< fr. expurger, lat. expurgare)

Intrare: expurgat
expurgat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expurgat expurgatul expurga expurgata
plural expurgați expurgații expurgate expurgatele
genitiv-dativ singular expurgat expurgatului expurgate expurgatei
plural expurgați expurgaților expurgate expurgatelor
vocativ singular
plural
Intrare: expurga
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expurga expurgare expurgat expurgând singular plural
expurgă expurgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expurg (să) expurg expurgam expurgai expurgasem
a II-a (tu) expurgi (să) expurgi expurgai expurgași expurgaseși
a III-a (el, ea) expurgă (să) expurge expurga expurgă expurgase
plural I (noi) expurgăm (să) expurgăm expurgam expurgarăm expurgaserăm, expurgasem*
a II-a (voi) expurgați (să) expurgați expurgați expurgarăți expurgaserăți, expurgaseți*
a III-a (ei, ele) expurgă (să) expurge expurgau expurga expurgaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)