2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expurgat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expurga] Expurgare.

expurgat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 400 / Pl: ~ați, ~e / E: expurga] (Rar; d. cărți) Din care au fost eliminate pasaje incompatibile cu morala sau ideologia timpului.

EXPURGA, expurg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

EXPURGA, expurg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

expurga vt [At: LM / Pzi: expurg / E: fr expurger, lat expurgare] (C. i. pasaje care sunt sau par incompatibile cu anumite principii morale, idei politice etc.) A elimina dintr-o carte Si: a curăța, a cenzura.

EXPURGA vb. I. tr. A elimina dintr-o carte pasajele incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice; a curăța. [< fr. expurger, cf. lat. expurgare].

EXPURGA vb. tr. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice. (< fr. expurger, lat. expurgare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expurga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. expurg, 2 sg. expurgi, 3 sg. expurgă; conj. prez. 1 sg. să expurg, 3 să expurge

!expurga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sg. expurgă

expurga vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expurg

Intrare: expurgat
expurgat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expurgat
  • expurgatul
  • expurgatu‑
  • expurga
  • expurgata
plural
  • expurgați
  • expurgații
  • expurgate
  • expurgatele
genitiv-dativ singular
  • expurgat
  • expurgatului
  • expurgate
  • expurgatei
plural
  • expurgați
  • expurgaților
  • expurgate
  • expurgatelor
vocativ singular
plural
Intrare: expurga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expurga
  • expurgare
  • expurgat
  • expurgatu‑
  • expurgând
  • expurgându‑
singular plural
  • expurgă
  • expurgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expurg
(să)
  • expurg
  • expurgam
  • expurgai
  • expurgasem
a II-a (tu)
  • expurgi
(să)
  • expurgi
  • expurgai
  • expurgași
  • expurgaseși
a III-a (el, ea)
  • expurgă
(să)
  • expurge
  • expurga
  • expurgă
  • expurgase
plural I (noi)
  • expurgăm
(să)
  • expurgăm
  • expurgam
  • expurgarăm
  • expurgaserăm
  • expurgasem
a II-a (voi)
  • expurgați
(să)
  • expurgați
  • expurgați
  • expurgarăți
  • expurgaserăți
  • expurgaseți
a III-a (ei, ele)
  • expurgă
(să)
  • expurge
  • expurgau
  • expurga
  • expurgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expurga, expurgverb

  • 1. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: curăța
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.