2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza.

EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza.

expulzare sf [At: KOGĂLNICEANU, 10 / Pl: ~zări / E: expulza] 1 Obligare a cuiva să părăsească o țară Si: exil, exilare, expulsie (1), expulzat1 (1), (înv) relegare, (îvr) exacțiune (8). 2 Excludere, îndepărtare a cuiva dintr-un loc, dintr-un anturaj etc. Si: alungare, expulsie (2), expulzat1 (2). 3 Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. Si: expulsie (3), expulzat1 (3). 4 Evacuare, eliminare, împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. Si: expulsie (4), expulzat1 (4).

EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei.

EXPULZARE s.f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. [< expulza].

expulzare f. acțiunea de a expulza: lege de expulzare.

EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (înv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.

EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.

EXPULZA vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].

EXPULZA vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)

A EXPULZA ~ez tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare

expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr’un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr’un loc, dintr’o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.

*expulséz v. tr. (lat. ex-pulsáre, frecŭentativ d. ex-péllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Ajung peste hotare: guvernu expulzează străiniĭ periculoșĭ ordiniĭ publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să ĭasă umorile din corp.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

expulza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 expulzea; conj. prez. 1 sg. să expulzez, 3 să expulzeze

expulza (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzea

expulza vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 sg. și pl. expulzea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) relegare, relegație. (~ unui cetățean străin.)

EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) relegare, relegație. (~ unui cetățean străin.)

EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

Intrare: expulzare
expulzare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expulzare
  • expulzarea
plural
  • expulzări
  • expulzările
genitiv-dativ singular
  • expulzări
  • expulzării
plural
  • expulzări
  • expulzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: expulza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expulza
  • expulzare
  • expulzat
  • expulzatu‑
  • expulzând
  • expulzându‑
singular plural
  • expulzea
  • expulzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expulzez
(să)
  • expulzez
  • expulzam
  • expulzai
  • expulzasem
a II-a (tu)
  • expulzezi
(să)
  • expulzezi
  • expulzai
  • expulzași
  • expulzaseși
a III-a (el, ea)
  • expulzea
(să)
  • expulzeze
  • expulza
  • expulză
  • expulzase
plural I (noi)
  • expulzăm
(să)
  • expulzăm
  • expulzam
  • expulzarăm
  • expulzaserăm
  • expulzasem
a II-a (voi)
  • expulzați
(să)
  • expulzați
  • expulzați
  • expulzarăți
  • expulzaserăți
  • expulzaseți
a III-a (ei, ele)
  • expulzea
(să)
  • expulzeze
  • expulzau
  • expulza
  • expulzaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expulsa
  • expulsare
  • expulsat
  • expulsatu‑
  • expulsând
  • expulsându‑
singular plural
  • expulsea
  • expulsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expulsez
(să)
  • expulsez
  • expulsam
  • expulsai
  • expulsasem
a II-a (tu)
  • expulsezi
(să)
  • expulsezi
  • expulsai
  • expulsași
  • expulsaseși
a III-a (el, ea)
  • expulsea
(să)
  • expulseze
  • expulsa
  • expulsă
  • expulsase
plural I (noi)
  • expulsăm
(să)
  • expulsăm
  • expulsam
  • expulsarăm
  • expulsaserăm
  • expulsasem
a II-a (voi)
  • expulsați
(să)
  • expulsați
  • expulsați
  • expulsarăți
  • expulsaserăți
  • expulsaseți
a III-a (ei, ele)
  • expulsea
(să)
  • expulseze
  • expulsau
  • expulsa
  • expulsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expulzare, expulzărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi expulza DEX '09 DEX '98 DN

expulza, expulzezverb

  • 1. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A da, a împinge afară, a sili să iasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.