EXPLOZIV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

exploziv, ~ă [At: BARASCH, M. II, 35 / V: (îvr) esp~, esplosiv, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fr explosif] 1 a (Înv) Care are caracterul unei explozii (1). 2 a (Fig; d. oameni sau acțiunile, creațiile, temperamentul etc. lor) Care se manifestă violent Si: fulminant. 3-4 sn, a (D. substanțe) (Substanță) care poate exploda (1) Si: explozibil (1-2), fulminant. 5 a (D. aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. 6 a (Fon; îs) Consoană ~ă Consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui bruscă Si: consoană oclusivă. 7-8 sn, a (Substanță sau amestec de substanțe) care sub acțiunea unor factori termici ori mecanici are proprietatea de a se descompune brusc și violent cu dezvoltare mare de căldură, lumină și gaz, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei Si: explozibil (3-4).

EXPLOZIV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

EXPLOZIV², -Ă, explozivi, -e, adj. (Despre substanțe sau amestecuri de substanțe) Care poate exploda, care produce explozie; explozibil². Substanță explozivă. ♦ (Fon.; despre consoane) Care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal o explozie. «P» este o consoană explozivă. ◊ (Substantivat, f.) Consoana «b» este o explozivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. Mine explozive.

EXPLOZIV¹, explozive, s. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiuni termice sau mecanice, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaz, provocînd o mare creștere a presiunii la locul exploziei; explozibil. Te uiți bănuitor la ele... ca la o bombă, ca la un exploziv. SEBASTIAN, T. 70.

EXPLOZIV, -Ă adj. Care poate exploda; producător de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; și s.f.) Care se produce prin explozie (4) [în DN], prin deschiderea bruscă a canalului fonator. // s.m. Substanță care, prin încălzire sau lovire, produce o explozie. [Var. explosiv, -ă adj., s.m. / cf. fr. explosif].

EXPLOZIV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

EXPLOZIV ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate exploda; explozibil. /<fr. explosif

exploziv a. 1. Gram. se zice de consoanele (p, b, d, t) la a căror rostire aerul iese din gura deschisă cu o mică explozie; 2. susceptibil de a face explozie. ║ n. corp care, sub diferite influențe, degajează o mare cantitate de gaz din care rezultă efecte de ruptură, de projecțiune, etc.

*explozív, -ă adj. (fr. explosif). Care însoțește saŭ produce o exploziune: pulbere explozivă (praf de pușcă), gloanțe explozive. Gram. Se zice despre sunetele care se pronunță cu o mică exploziune (ca p, b, ce, ge). Adv. Se pronunță exploziv.

esplosiv, ~ă sn, a vz exploziv

esploziv, ~ă sn, a vz exploziv

EXPLOSIV, -Ă adj., s.m. v. exploziv.

exploziv¹ adj. m., pl. explozivi; f. explozivă, pl. explozive

!exploziv² s. m., pl. explozivi

exploziv² s. n., pl. explozive

exploziv¹ adj. m., pl. explozivi; f. explozivă, pl. explozive

exploziv adj. m., pl. explozivi; f. sg. explozivă, pl. explozive

exploziv s. n., pl. explozive

exploziv

exploziv, -ve sb.

EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. v. oclusiv.

EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.)

exploziv, (engl.= explosive), despre unul din modurile de manifestare a activității vulcanice de tip central prin care sunt aruncate în aer produse fluide (lave), solide (cenușă, lapili, roci preexistente) și gazoase. Ex. tipul de erupție Bandai-San, vulcanian. V. și efuziv.

EXPLOZIV, -Ă adj. (cf. fr. explosif): în sintagma consoană explozivă (v.).