2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPLORATOR, -OARE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator.

explorator, ~oare [At: ASACHI, E. D. 33 / V: (înv) esp~ / A: esplorator / Pl: ~i, ~oare / E: fr explorateur, lat explorator, -oris] 1 smf Persoană care face cercetări în interesul cuiva (în taină) Si: iscoadă. 2 sm (Îvr) Militar care cercetează un sector al frontului Si: cercetaș. 3 smf Persoană care explorează (1) o țară, o regiune etc. necunoscută ori puțin cunoscută în scopuri științifice, culturale etc. Si: cercetător, observator. 4 smf Deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate Si: pionier. 5 smf Persoană care face prospecțiuni asupra unor terenuri pentru a descoperi zăcăminte sau roci utile. 6 sn (Tel; îs) ~ de imagine Dispozitiv care permite ca fiecăruia dintre punctele imaginii ce urmează a fi transmisă să-i corespundă câte un impuls de curent electric. 7 sn (Med) Instrument folosit pentru cercetarea diferitelor organe în scop diagnostic.

EXPLORATOR, -OARE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator, -oris.

EXPLORATOR, -OARE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează o regiune necunoscută sau greu accesibilă. De orizont s-anină nori în salbe, Ca pînze de corăbii iluzorii, De parcă vin din sud exploratorii. CAZIMIR, L. U. 42.

EXPLORATOR, -OARE s.m. și f. Cel care explorează (o regiune). // s.n. (Med.) Instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. [Cf. fr. explorateur, lat. explorator].

EXPLORATOR, -OARE I. s. m. f. cel care explorează. II. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. (< fr. explorateur, lat. explorator)

EXPLORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care explorează ținuturi necunoscute sau puțin cunoscute. /<fr. explorateur, lat. explorator, ~oris

*exploratór, -oáre adj. și s. (lat. explorator). Care explorează; cercetător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exploratoare s. f., g.-d. art. exploratoarei; pl. exploratoare

exploratoare s. f., g.-d. art. exploratoarei; pl. exploratoare

exploratoare s. f., g.-d. art. exploratoarei; pl. exploratoare

Intrare: exploratoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exploratoare
  • exploratoarea
plural
  • exploratoare
  • exploratoarele
genitiv-dativ singular
  • exploratoare
  • exploratoarei
plural
  • exploratoare
  • exploratoarelor
vocativ singular
  • exploratoare
  • exploratoareo
plural
  • exploratoarelor
Intrare: explorator (instrument)
explorator2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explorator
  • exploratorul
  • exploratoru‑
plural
  • exploratoare
  • exploratoarele
genitiv-dativ singular
  • explorator
  • exploratorului
plural
  • exploratoare
  • exploratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

explorator, exploratoaresubstantiv neutru

  • 1. medicină Instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. DN
etimologie:

explorator, exploratorisubstantiv masculin
exploratoare, exploratoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care explorează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De orizont s-anină nori în salbe, Ca pînze de corăbii iluzorii, De parcă vin din sud exploratorii. CAZIMIR, L. U. 42. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.