explicita vt [At: IORDAN, L. R. A. 236 / Pzi: ~tez / E: fr expliciter] (C. i. idei, noțiuni, situații etc.) A face să devină explicit Si: a clarifica, a preciza.

EXPLICITA vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].

EXPLICITA vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)

esplicit, ~ă a vz explicit²

explicit², ~ă [At: HELIADE, GR. ROM. 139/8, cf. NEGULICI / V: (înv) esp~, (nob) ~e av / A: (rar) ~pli~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr explicite, lat explicitus] 1-2 a, av (D. cuvinte, acțiuni etc. ale oamenilor) Care este exprimat limpede Si: clar, deslușit, lămurit. 3 a (D. oameni) Care se exprimă cu claritate. 4 a (D. o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.

explicite av vz explicit

EXPLICIT, -Ă, expliciți,-te,adj. Care este exprimat limpede, complet pentru a fi ușor de înțeles; deslușit, clar, lămurit. Ierte-ni-se, spre a o caracteriza în mod mai explicit, de a lua încă un exemplu din viața ordinară a oricărui om înțelept, care trăiește în lume după legile naturale ale societății. ODOBESCU, S. III 325. ◊ (Adverbial) A vorbit explicit despre felul cum a acționat. ♦ (Despre o funcțiune matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.

EXPLICIT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite].

EXPLICIT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus)

EXPLICIT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar și nu lasă nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. /<fr. explicite, lat. explicitus

explicit a. formal exprimat: promisiune explicită. ║ adv. în termeni clari.

*explícit, -ă adj. (lat. explicitus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. – Ob. -cít (după fr.).

explicita vb., ind. prez. 1 sg. explicitez, 3 sg. și pl. explicitează

explicit adj. m., pl. expliciți; f. explicită, pl. explicite

explicit adj. m., pl. expliciți; f. explicită, pl. explicite

explicit adj. m., pl. expliciți; f. sg. explicită, pl. explicite

EXPLICIT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar.

EXPLICIT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~ și ferm...)

Explicit ≠ implicit

EXPLICIT, -Ă adj. (< fr. explicite): în sintagma context explicit (v.).