2 intrări

3 definiții

explantá vb., ind. prez. 1 sg. explantéz, 3 sg. și pl. explanteáză

EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].

EXPLANTÁ vb. tr. a face un explant. (< fr. explanter)

Intrare: explantat
explantat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explantat explantatul explanta explantata
plural explantați explantații explantate explantatele
genitiv-dativ singular explantat explantatului explantate explantatei
plural explantați explantaților explantate explantatelor
vocativ singular
plural
explantare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explantare explantarea
plural explantări explantările
genitiv-dativ singular explantări explantării
plural explantări explantărilor
vocativ singular
plural
Intrare: explanta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) explanta explantare explantat explantând singular plural
explantea explantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explantez (să) explantez explantam explantai explantasem
a II-a (tu) explantezi (să) explantezi explantai explantași explantaseși
a III-a (el, ea) explantea (să) explanteze explanta explantă explantase
plural I (noi) explantăm (să) explantăm explantam explantarăm explantaserăm, explantasem*
a II-a (voi) explantați (să) explantați explantați explantarăți explantaserăți, explantaseți*
a III-a (ei, ele) explantea (să) explanteze explantau explanta explantaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)