8 definiții pentru expirator

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirat. Mușchi expiratori.Accent expirator = denumire a accentului de intensitate, folosită pentru a se indica dependența lui de forța curentului de aer fonator expulzat prin canalul vocal.

expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre

expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre

EXPIRATÓR, -OÁRE adj. Care servește la expirat. ♦ (Fon.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. [Cf. fr. expirateur].

EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur)

*expiratór, -oáre adj. Mușchĭ expiratorĭ, care strîng peptu [!] expulsînd aeru.

Intrare: expirator
expirator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expirator expiratorul expiratoare expiratoarea
plural expiratori expiratorii expiratoare expiratoarele
genitiv-dativ singular expirator expiratorului expiratoare expiratoarei
plural expiratori expiratorilor expiratoare expiratoarelor
vocativ singular
plural