2 intrări

Articole pe această temă:

22 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

experti sf [At: I. IONESCU, M. 222 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ze / E: fr expertise] 1 Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. 2 (Ccr) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 3 (Med; îs) ~ medicală Stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice ale diferitelor profesiuni. 4 (Îas) Consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc.

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. Cercetare (chimică, contabilă etc.) făcută de un expert asupra unor situații, probleme etc. Îndată ce se va legiui răscumpărarea rentei și se va hotărî prin expertiză prețul deosebit al pămîntului... BĂLCESCU, O. I 291. ♦ (Concretizat) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. Depunerea expertizelor.

EXPERTÍZĂ s.f. Cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.; raport al unui expert. [< fr. expertise].

EXPERTÍZĂ s. f. 1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc. 2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert. ♦ ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist. (< fr. expertise)

EXPERTÍZĂ ~e f. 1) Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2) Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. [G.-D. expertizei] /<fr. expertise

expertiză f. 1. vizita și operațiunea expertului; 2. raportul experților.

*expertíză f., pl. e (fr. expertise, d. expert, expert). Vizita și operațiunea experților: a face o expertiză.

esperti sf vz expertiză

expertiza vt [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~zez / E: fr expertiser] 1-3 A supune unei expertize (1, 3, 4).

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [< fr. expertiser].

EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. (< fr. expertiser)

expertizá vb. I A supune unei expertize ◊ „În ceea ce privește construcțiile cu o înălțime sub 4 nivele, din această categorie au fost expertizate 35000 imobile, constatându-se că 6700 au nevoie de consolidări.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din fr. expertiser; DT; DN3, DEX-S)

A EXPERTIZÁ ~éz tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze

expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze

expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză

expertizá vb., ind. prez. 1 sg. expertizéz, 3 sg. și pl. expertizeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EXPERTÍZĂ (< fr.) s. f. 1. Cercetare făcută de un expert asupra unei situații, probleme. 2. (Dr.) Mijloc de probă bazat pe constatări cu caracter tehnic medical, contabil etc. făcute de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, în legătură cu situații de fapt a căror lămurire interesează soluționarea cauzei. ◊ Raport de e. = lucrare în care sunt consemnate constatările uni expert. 3. E. medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. E. fitopatologică = complex de analize și cercetări de specialitate necesare stabilirii naturii și nivelului de infectare a semințelor, plantelor, solurilor sau culturilor. 4. E. artistică = analiză realizată prin coroborarea mai multor modalități (anamneza operei, fotografiere de diverse tipuri, analize chimice ale materialelor componente etc.) pentru stabilirea autenticității sau paternității unei opere de artă.

Intrare: expertiză
expertiză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • experti
  • expertiza
plural
  • expertize
  • expertizele
genitiv-dativ singular
  • expertize
  • expertizei
plural
  • expertize
  • expertizelor
vocativ singular
plural
espertiză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: expertiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expertiza
  • expertizare
  • expertizat
  • expertizatu‑
  • expertizând
  • expertizându‑
singular plural
  • expertizea
  • expertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expertizez
(să)
  • expertizez
  • expertizam
  • expertizai
  • expertizasem
a II-a (tu)
  • expertizezi
(să)
  • expertizezi
  • expertizai
  • expertizași
  • expertizaseși
a III-a (el, ea)
  • expertizea
(să)
  • expertizeze
  • expertiza
  • expertiză
  • expertizase
plural I (noi)
  • expertizăm
(să)
  • expertizăm
  • expertizam
  • expertizarăm
  • expertizaserăm
  • expertizasem
a II-a (voi)
  • expertizați
(să)
  • expertizați
  • expertizați
  • expertizarăți
  • expertizaserăți
  • expertizaseți
a III-a (ei, ele)
  • expertizea
(să)
  • expertizeze
  • expertizau
  • expertiza
  • expertizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)