15 definiții pentru expertă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus.

EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus.

EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f. Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu tehnic. A privit fotografia ca un expert. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat pentru a cerceta și a lămuri unele situații și pentru a face un raport asupra lor. Expert grafolog. ♦ (Adjectival) Care are experiență într-un anumit domeniu; priceput.

EXPÉRT, -Ă adj. Cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. // s.m. și f. Specialist renumit într-un anumit domeniu. ♦ Persoană numită din oficiu de tribunal pentru a-și da avizul într-o chestiune de competența sa. [Cf. fr. expert, lat. expertus].

EXPÉRT, -Ă I. adj. 1. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație. II. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu. ◊ persoană însărcinată să facă o expertiză. (< fr. expert, lat. expertus)

EXPÉRT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Specialist cu o pregătire înaltă; om care posedă cunoștințe fundamentale într-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist însărcinat de un organ de stat să facă o expertiză. /<fr. expert, lat. expertus

expert a. versat în ceva. ║ m. persoană numită de tribunal sau aleasă de părțile interesate spre a prețui unele lucruri cari reclamă cunoștințe speciale.

*expért, -ă adj. (lat. ex-pertus, part. d. ex-periri, a încerca. V. pericul). Care are foarte multă practică într’o artă. S. m. Acela pe care-l numește judecătoru saŭ pe care-l aleg părțile ca să examineze (să verifice) un cont orĭ să-șĭ dea părerea într’o afacere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte

expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte

expért s. m., pl. expérți

expért s. m., pl. expérți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPÉRT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema...)

EXPERT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema...)

Intrare: expertă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expertă
  • experta
plural
  • experte
  • expertele
genitiv-dativ singular
  • experte
  • expertei
plural
  • experte
  • expertelor
vocativ singular
plural