2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXORBITÁ vb. intr. 1. (despre un astru) a ieși din orbită. 2. (fig.) a întrece măsura; a trece peste ceea ce se cuvine. (după it. esorbitare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exorbitá vb., ind. prez. 1 sg. exorbitéz, 3 sg. și pl. exorbiteáză

Intrare: exorbitare
exorbitare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exorbitare
  • exorbitarea
plural
  • exorbitări
  • exorbitările
genitiv-dativ singular
  • exorbitări
  • exorbitării
plural
  • exorbitări
  • exorbitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exorbita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exorbita
  • exorbitare
  • exorbitat
  • exorbitatu‑
  • exorbitând
  • exorbitându‑
singular plural
  • exorbitea
  • exorbitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exorbitez
(să)
  • exorbitez
  • exorbitam
  • exorbitai
  • exorbitasem
a II-a (tu)
  • exorbitezi
(să)
  • exorbitezi
  • exorbitai
  • exorbitași
  • exorbitaseși
a III-a (el, ea)
  • exorbitea
(să)
  • exorbiteze
  • exorbita
  • exorbită
  • exorbitase
plural I (noi)
  • exorbităm
(să)
  • exorbităm
  • exorbitam
  • exorbitarăm
  • exorbitaserăm
  • exorbitasem
a II-a (voi)
  • exorbitați
(să)
  • exorbitați
  • exorbitați
  • exorbitarăți
  • exorbitaserăți
  • exorbitaseți
a III-a (ei, ele)
  • exorbitea
(să)
  • exorbiteze
  • exorbitau
  • exorbita
  • exorbitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)