exorbitant, ~ă a [At: ISIS (1859), 103²/35 / V: eso~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exorbitant, lat exorbitans, ~ntis] 1 Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.) Si: excesiv, exagerat, extravagant. 2 (Fig) Grandios.

EXORBITANT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. (Despre sume de bani, despre prețuri) Care întrece cu mult măsura, exagerat, excesiv. Îi spuse că, în cele trei luni cît a stat în străinătate, a avut cheltuieli exorbitante. REBREANU, R. I 167.

EXORBITANT, -Ă adj. (Despre prețuri) Mare, excesiv, exagerat. [< fr. exorbitant].

EXORBITANT, -Ă adj. deosebit de mare, excesiv, exagerat, enorm. (< fr. exorbitant, lat. exorbitans)

EXORBITANT ~tă (~ți, ~te) (despre prețuri, pretenții etc.) Care depășește cu mult limita normală; mai presus de orice limită. Sumă ~tă. /<fr. exorbitant, lat. exorbitans, ~ntis

exorbitant a. peste măsură, afară din cale: preț exorbitant.

*exorbitánt, -ă adj. (lat. exórbitans, d. ex-órbito, -áre, a ĭeși din orbită, din cale). Excesiv, afară din cale, peste măsură: prețurĭ exorbitante. Adv. În mod exorbitant.

esorbitant, ~ă a vz exorbitant

exorbitant (desp. e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitanți; f. exorbitantă, pl. exorbitante

!exorbitant (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitanți; f. exorbitantă, pl. exorbitante

exorbitant adj. m. (sil. mf. ex-), pl. exorbitanți; f. sg. exorbitantă, pl. exorbitante

EXORBITANT adj. exagerat, excesiv, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.)

EXORBITANT adj. exagerat, excesiv, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.)