2 definiții pentru exorbita

exorbitá vb., ind. prez. 1 sg. exorbitéz, 3 sg. și pl. exorbiteáză

EXORBITÁ vb. intr. 1. (despre un astru) a ieși din orbită. 2. (fig.) a întrece măsura; a trece peste ceea ce se cuvine. (după it. esorbitare)

Intrare: exorbita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exorbita exorbitare exorbitat exorbitând singular plural
exorbitea exorbitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exorbitez (să) exorbitez exorbitam exorbitai exorbitasem
a II-a (tu) exorbitezi (să) exorbitezi exorbitai exorbitași exorbitaseși
a III-a (el, ea) exorbitea (să) exorbiteze exorbita exorbită exorbitase
plural I (noi) exorbităm (să) exorbităm exorbitam exorbitarăm exorbitaserăm, exorbitasem*
a II-a (voi) exorbitați (să) exorbitați exorbitați exorbitarăți exorbitaserăți, exorbitaseți*
a III-a (ei, ele) exorbitea (să) exorbiteze exorbitau exorbita exorbitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)