2 intrări

17 definiții

exmatriculare sf [At: V. ROM. septembrie 1955, 99 / Pl: ~lări / E: exmatricula] Excludere a unui elev, a unui student dintr-o școală sau dintr-o facultate Si: exmatriculat1.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula.

exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri

exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări

EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].

exmatricula vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: ger exmatrikulieren] A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o instituție de învățămînt, ștergîndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119.

exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză

exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. și pl. exmatriculeáză

EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].

EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)

A EXMATRICULÁ ~éz tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren

*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-.

Intrare: exmatricula
  • silabație: -tri-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exmatricula
  • exmatriculare
  • exmatriculat
  • exmatriculând
singular plural
  • exmatriculea
  • exmatriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exmatriculez
(să)
  • exmatriculez
  • exmatriculam
  • exmatriculai
  • exmatriculasem
a II-a (tu)
  • exmatriculezi
(să)
  • exmatriculezi
  • exmatriculai
  • exmatriculași
  • exmatriculaseși
a III-a (el, ea)
  • exmatriculea
(să)
  • exmatriculeze
  • exmatricula
  • exmatriculă
  • exmatriculase
plural I (noi)
  • exmatriculăm
(să)
  • exmatriculăm
  • exmatriculam
  • exmatricularăm
  • exmatriculaserăm
  • exmatriculasem
a II-a (voi)
  • exmatriculați
(să)
  • exmatriculați
  • exmatriculați
  • exmatricularăți
  • exmatriculaserăți
  • exmatriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • exmatriculea
(să)
  • exmatriculeze
  • exmatriculau
  • exmatricula
  • exmatriculaseră
Intrare: exmatriculare
exmatriculare substantiv feminin
  • silabație: -tri-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exmatriculare
  • exmatricularea
plural
  • exmatriculări
  • exmatriculările
genitiv-dativ singular
  • exmatriculări
  • exmatriculării
plural
  • exmatriculări
  • exmatriculărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)