opțiuni
  • info

11 definiții pentru existențial

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.

existențial, ~ă a [At: D. GUSTI, P.A., 117 / V: esi~ / P: eg-zis-ten-ți-al[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr existentiel] 1-2 Care se referă la existență (1, 6). 3-4 Care ține de existență (1, 6). 5-6 Privitor la existență (1, 6). 7 (Îs) Filozofie ~ă Existențialism. corectat(ă)

  1. În original, incorect: eg-zis-tan-ți-al — LauraGellner

EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.

EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Referitor la existență, de existență. – Pronunțat: -ți-al.

EXISTENȚIAL, -Ă adj. (Rar) Referitor la existență. ◊ Filozofie existențială = existențialism. [Pron. eg-zis-ten-ți-al. / < fr. existentiel].

EXISTENȚIAL, -Ă adj. referitor la existență, care este considerat fundamental existenței sau legat intim de ea. (< fr. existentiel)

EXISTENȚIAL ~ă (~i, ~e) Care ține de existență; propriu existenței. /<fr. existentiel, lat. existentialis

esistențial, ~ă a vz existențial

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

existențial [x pron. gz] (desp. -ți-al) adj. m., pl. existențiali; f. existențială, pl. existențiale

existențial [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiali; f. existențială, pl. existențiale

existențial adj. m. (sil. -ți-al) [x pron. gz], pl. existențiali; f. sg. existențială, pl. existențiale

Intrare: existențial
existențial adjectiv
  • silabație: -ți-al info
  • pronunție: egzistențial
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • existențial
  • existențialul
  • existențialu‑
  • existențială
  • existențiala
plural
  • existențiali
  • existențialii
  • existențiale
  • existențialele
genitiv-dativ singular
  • existențial
  • existențialului
  • existențiale
  • existențialei
plural
  • existențiali
  • existențialilor
  • existențiale
  • existențialelor
vocativ singular — —
plural — —
esistențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

existențial, existențialăadjectiv

  • 1. Privitor la existență, care ține de existență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.