2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

existare sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) esi~ / P: eg-zis~ / Pl: ~tări / E: exista] (Rar) 1-2 Existență (1, 8).

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

exista [At: CAIET 65v / V: (înv) esi~ (Pzi: esistez), ezi~, (reg) ezixta, ~ti[1] / P: eg-zis~[2] / Pzi: exist, (înv) ~tez / E: fr exister, lat existere] 1 vi A avea ființă Si: a fi. 2 vi (De obicei cu determinări locale) A se găsi Si: (îvr) a existarisi, a existelui. 3 vi A fi real. 4 vi A trăi. 5 vi (De obicei impersonal; adesea în construcții negative) A fi posibil. 6 vi și (pfm) vri (Exclamativ; în construcții negative) Nu se poate! 7 vi A se manifesta. 8 vi A apărea. 9 vi A dura. 10 vi A conta. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner
  2. eg-zi~eg-zis~ Ladislau Strifler

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate, a avea ființă; a trăi, a viețui, a se manifesta. Oamenii trebuie să simtă că există o autoritate! zise bătrînul Miron. REBREANU, R. II 21. Virtutea pentru dînșii, ea nu există. EMINESCU, O. I 56.

EXISTÁ vb. I. intr. A avea ființă, existență, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p. i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].

EXISTÁ vb. intr. a avea existență, a fi, a se afla; a se manifesta. (< fr. exister, lat. existere)

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a fi; a ființa. 2) (despre ființe) A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a viețui. /<fr. exister, lat. existere

existà v. 1. a avea ființă, a trăi; 2. a se afla, a fi acum.

*exíst, a v. intr. (fr. exister, d. lat. existere, d. sistere, a fixa. V. a-sist). Am ființă, ființez, sînt, trăĭesc: toate anumalele care există. Sînt, persist, rezist: piramidele din Egipt există de zecĭ de secule. – Ob. egz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă

existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exíst, 3 sg. și pl. exístă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXISTÁ vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trăi. 4. v. dăinui. 5. v. data. 6. v. consta.

EXISTA vb. 1. a se afla, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 2. a avea, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 3. a fi, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 4. a dăinui, a dura, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și aslăzi.) 5. a data. (Acest obicei ~ de un secol.) 6. a se afla, a consta, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că...)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Extra ecclesiam nulla salus” (lat. „În afară de biserică nu este mântuire”), expresie întâlnită în scrierile lui Origen și mai ales ale lui Ciprian de Cartagina, care concentrează doctrina tradițională despre raportul dintre Bis. și sfintele taine, în special botezul, doctrină care se aplică azi mai ales cu privire la validitatea tainelor.

arată toate definițiile

Intrare: existare
existare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • existare
  • existarea
plural
  • existări
  • existările
genitiv-dativ singular
  • existări
  • existării
plural
  • existări
  • existărilor
vocativ singular
plural
esistare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exista
  • pronunție: egzista
verb (V8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exista
  • existare
  • existat
  • existatu‑
  • existând
  • existându‑
singular plural
  • există
  • existați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exist
(să)
  • exist
  • existam
  • existai
  • existasem
a II-a (tu)
  • exiști
(să)
  • exiști
  • existai
  • existași
  • existaseși
a III-a (el, ea)
  • există
(să)
  • existe
  • exista
  • există
  • existase
plural I (noi)
  • existăm
(să)
  • existăm
  • existam
  • existarăm
  • existaserăm
  • existasem
a II-a (voi)
  • existați
(să)
  • existați
  • existați
  • existarăți
  • existaserăți
  • existaseți
a III-a (ei, ele)
  • există
(să)
  • existe
  • existau
  • exista
  • existaseră
esista
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
existi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezista
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezixta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

exista esista existi ezista ezixta

etimologie: