2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

existare sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) esi~ / P: eg-zis~ / Pl: ~tări / E: exista] (Rar) 1-2 Existență (1, 8).

exista [At: CAIET 65v / V: (înv) esi~ (Pzi: esistez), ezi~, (reg) ezixta, ~ti[1] / P: eg-zis~[2] / Pzi: exist, (înv) ~tez / E: fr exister, lat existere] 1 vi A avea ființă Si: a fi. 2 vi (De obicei cu determinări locale) A se găsi Si: (îvr) a existarisi, a existelui. 3 vi A fi real. 4 vi A trăi. 5 vi (De obicei impersonal; adesea în construcții negative) A fi posibil. 6 vi și (pfm) vri (Exclamativ; în construcții negative) Nu se poate! 7 vi A se manifesta. 8 vi A apărea. 9 vi A dura. 10 vi A conta. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner
  2. eg-zi~eg-zis~ Ladislau Strifler

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate, a avea ființă; a trăi, a viețui, a se manifesta. Oamenii trebuie să simtă că există o autoritate! zise bătrînul Miron. REBREANU, R. II 21. Virtutea pentru dînșii, ea nu există. EMINESCU, O. I 56.

existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă

existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exíst, 3 sg. și pl. exístă

EXISTÁ vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trăi. 4. v. dăinui. 5. v. data. 6. v. consta.

EXISTÁ vb. I. intr. A avea ființă, existență, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p.i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].

EXISTÁ vb. intr. a avea existență, a fi, a se afla; a se manifesta. (< fr. exister, lat. existere)

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a fi; a ființa. 2) (despre ființe) A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a viețui. /<fr. exister, lat. existere

existà v. 1. a avea ființă, a trăi; 2. a se afla, a fi acum.

*exíst, a v. intr. (fr. exister, d. lat. existere, d. sistere, a fixa. V. a-sist). Am ființă, ființez, sînt, trăĭesc: toate anumalele care există. Sînt, persist, rezist: piramidele din Egipt există de zecĭ de secule. – Ob. egz- (după fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXISTA vb. 1. a se afla, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 2. a avea, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 3. a fi, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 4. a dăinui, a dura, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și aslăzi.) 5. a data. (Acest obicei ~ de un secol.) 6. a se afla, a consta, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că...)

AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui.

arată toate definițiile

Intrare: exista
verb (V8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exista existare existat existând singular plural
există existați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exist (să) exist existam existai existasem
a II-a (tu) exiști (să) exiști existai existași existaseși
a III-a (el, ea) există (să) existe exista există existase
plural I (noi) existăm (să) existăm existam existarăm existaserăm, existasem*
a II-a (voi) existați (să) existați existați existarăți existaserăți, existaseți*
a III-a (ei, ele) există (să) existe existau exista existaseră
ezista
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ezixta
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
esista
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
existi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: existare
existare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular existare existarea
plural existări existările
genitiv-dativ singular existări existării
plural existări existărilor
vocativ singular
plural
esistare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)