2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exima vt [At: DN2 / Pzi: ~mez / E: fr eximer, lat eximare] (Jur; c. i. o persoană) A elibera de o obligație.

EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].

EXIMÁ vb. tr. (jur.) a elibera de o obligație. (< fr. eximer, lat. eximere)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eximá vb., ind. prez. 3 sg. eximeáză

Intrare: eximat
eximat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eximat
  • eximatul
  • eximatu‑
  • exima
  • eximata
plural
  • eximați
  • eximații
  • eximate
  • eximatele
genitiv-dativ singular
  • eximat
  • eximatului
  • eximate
  • eximatei
plural
  • eximați
  • eximaților
  • eximate
  • eximatelor
vocativ singular
plural
Intrare: exima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exima
  • eximare
  • eximat
  • eximatu‑
  • eximând
  • eximându‑
singular plural
  • eximea
  • eximați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eximez
(să)
  • eximez
  • eximam
  • eximai
  • eximasem
a II-a (tu)
  • eximezi
(să)
  • eximezi
  • eximai
  • eximași
  • eximaseși
a III-a (el, ea)
  • eximea
(să)
  • eximeze
  • exima
  • eximă
  • eximase
plural I (noi)
  • eximăm
(să)
  • eximăm
  • eximam
  • eximarăm
  • eximaserăm
  • eximasem
a II-a (voi)
  • eximați
(să)
  • eximați
  • eximați
  • eximarăți
  • eximaserăți
  • eximaseți
a III-a (ei, ele)
  • eximea
(să)
  • eximeze
  • eximau
  • exima
  • eximaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)