opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXORTA, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.

EXORTA, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.

esorta vt vz exorta

exhorta vt vz exorta

exorta vt [At: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exho~, (îvr) eso~ / Pzi: ~tez / E: fr exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).

EXHORTA vb. I. v. exorta.

EXORTA vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].

EXORTA vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)

*exortéz v. tr. (lat. ex-hortári). Rar. Îndemn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 exortează; conj. prez. 1 sg. să exortez, 3 să exorteze

exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exortează

exorta vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 sg. și pl. exortează

Intrare: exhortat
exhortat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhortat
  • exhortatul
  • exhortatu‑
  • exhortată
  • exhortata
plural
  • exhortați
  • exhortații
  • exhortate
  • exhortatele
genitiv-dativ singular
  • exhortat
  • exhortatului
  • exhortate
  • exhortatei
plural
  • exhortați
  • exhortaților
  • exhortate
  • exhortatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: exorta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exorta
  • exortare
  • exortat
  • exortatu‑
  • exortând
  • exortându‑
 singular plural
  • exortează
  • exortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exortez
 (să)
  • exortez
  • exortam
  • exortai
  • exortasem
a II-a (tu)
  • exortezi
 (să)
  • exortezi
  • exortai
  • exortași
  • exortaseși
a III-a (el, ea)
  • exortează
 (să)
  • exorteze
  • exorta
  • exortă
  • exortase
plural I (noi)
  • exortăm
 (să)
  • exortăm
  • exortam
  • exortarăm
  • exortaserăm
  • exortasem
a II-a (voi)
  • exortați
 (să)
  • exortați
  • exortați
  • exortarăți
  • exortaserăți
  • exortaseți
a III-a (ei, ele)
  • exortează
 (să)
  • exorteze
  • exortau
  • exortară
  • exortaseră
esorta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exhorta
  • exhortare
  • exhortat
  • exhortatu‑
  • exhortând
  • exhortându‑
 singular plural
  • exhortează
  • exhortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exhortez
 (să)
  • exhortez
  • exhortam
  • exhortai
  • exhortasem
a II-a (tu)
  • exhortezi
 (să)
  • exhortezi
  • exhortai
  • exhortași
  • exhortaseși
a III-a (el, ea)
  • exhortează
 (să)
  • exhorteze
  • exhorta
  • exhortă
  • exhortase
plural I (noi)
  • exhortăm
 (să)
  • exhortăm
  • exhortam
  • exhortarăm
  • exhortaserăm
  • exhortasem
a II-a (voi)
  • exhortați
 (să)
  • exhortați
  • exhortați
  • exhortarăți
  • exhortaserăți
  • exhortaseți
a III-a (ei, ele)
  • exhortează
 (să)
  • exhorteze
  • exhortau
  • exhortară
  • exhortaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exorta, exortezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.