2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exercitat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ese~, eze~ / P: eg-zer~ / Pl: ~ați, ~e / E: exercita] 1 (Înv) Care a dobândit îndemânare într-un anumit domeniu cu ajutorul exercițiilor Si: exersat, format. 2 (D. o funcție, o profesie etc.) Practicat2. 3 Care acționează în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva). 4 (D. un drept, un privilegiu, un sentiment) Valorificat2. 5 (Îvr; d. militari) Instruit2. 6 (D. o acțiune) Realizat2.

exercitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: exercita] 1-4 Exercitare (1, 3-5).

EXERCITA, exercit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITA, exercit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

exercita [At: POTECA, F. 187/12 / V: (înv) ese~, eze~, (reg) esărțita / P: eg-zer~ / Pzi: exercit, (înv) ~tez / E: lat exercitare] 1 vt (Înv) A exersa (1). 2 vt (C. i. o funcție, o profesie etc.) A practica. 3 vt A acționa în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva) Cf a provoca, a influența, (înv) ci exersa (6). 4 vt (C. i. un drept, un privilegiu, un sentiment) A valorifica. 5 vr (Rar; îf esercita) A se ocupa. 6 vt (Rar) A instrui. 7 vt (C. i. o acțiune) A realiza.

EXERCITA, exercit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie, o funcție) A îndeplini, a se ocupa cu..., a practica. Sînt singurul martor al medicului și medicul mă roagă să-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. Unii se duc ca să cîștige viața... exercitînd negoț sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. ◊ Refl. pas. Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. În zburarea lor... graurii par a fi supuși la o tactică ce se exercită cu o disciplină militară. ODOBESCU, S. III 30. 2. Cu privire la privilegii, drepturi, influențe etc.) A manifesta, a face să fie simțit, a pune în acțiune. Acești oameni... au exercitat o mare înrîurire prin personalitatea lor. IBRĂILEANU, SP. CR. 93. Poate doar să exercit vreo presiune morală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. – Accentuat și: (prez. ind.) exercit.

EXERCITA vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p. i. exercit (acc. și exercit), -tez. / < lat. exercitare].

EXERCITA vb. tr. 1. a îndeplini o funcție, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influență, un drept etc. (< lat. exercitare)

A EXERCITA exercit tranz. 1) (meserii, profesii, specialități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influență, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare

exercità v. 1. a exersa; 2. a practica, a împlini: a exercita o funcțiune; 3. fig. a produce: a exercita o influență oarecare.

*exércit și -éz, a v. tr. (lat. exército, -áre, frecŭentativ, d. exercere, a exercita, d. arcére, a opri, a depărta. V. coercibil). Învăț, deprind, instruesc, dezvolt, formez: a exercita soldațiĭ, eleviĭ, caiĭ; a exercita corpu, mintea. Fig. Practic, mă folosesc de: a exercita medicina. Îndeplinesc: a exercita o funcțiune. Exercit un drept, mă folosesc de el, îl întrebuințez. Exercit o autoritate absolută asupra cuĭva, îl domin absolut. – Ob. egzércit și (barb.) egzersez (după fr. exercer).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exercita (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exercit, 2 sg. exerciți, 3 exercită; conj. prez. 1 sg. să exercit, 3 să exercite

exercita (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exercită

exercita vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exercit, 3 sg. și pl. exerci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXERCITA vb. a face, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

Intrare: exercitat
exercitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exercitat
  • exercitatul
  • exercitatu‑
  • exercita
  • exercitata
plural
  • exercitați
  • exercitații
  • exercitate
  • exercitatele
genitiv-dativ singular
  • exercitat
  • exercitatului
  • exercitate
  • exercitatei
plural
  • exercitați
  • exercitaților
  • exercitate
  • exercitatelor
vocativ singular
plural
esercitat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exercita
exercita1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
  • pronunție: egzercita
verb (VT6)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exercita
  • exercitare
  • exercitat
  • exercitatu‑
  • exercitând
  • exercitându‑
singular plural
  • exercită
  • exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exercit
(să)
  • exercit
  • exercitam
  • exercitai
  • exercitasem
a II-a (tu)
  • exerciți
(să)
  • exerciți
  • exercitai
  • exercitași
  • exercitaseși
a III-a (el, ea)
  • exercită
(să)
  • exercite
  • exercita
  • exercită
  • exercitase
plural I (noi)
  • exercităm
(să)
  • exercităm
  • exercitam
  • exercitarăm
  • exercitaserăm
  • exercitasem
a II-a (voi)
  • exercitați
(să)
  • exercitați
  • exercitați
  • exercitarăți
  • exercitaserăți
  • exercitaseți
a III-a (ei, ele)
  • exercită
(să)
  • exercite
  • exercitau
  • exercita
  • exercitaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exercita
  • exercitare
  • exercitat
  • exercitatu‑
  • exercitând
  • exercitându‑
singular plural
  • exercitea
  • exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exercitez
(să)
  • exercitez
  • exercitam
  • exercitai
  • exercitasem
a II-a (tu)
  • exercitezi
(să)
  • exercitezi
  • exercitai
  • exercitași
  • exercitaseși
a III-a (el, ea)
  • exercitea
(să)
  • exerciteze
  • exercita
  • exercită
  • exercitase
plural I (noi)
  • exercităm
(să)
  • exercităm
  • exercitam
  • exercitarăm
  • exercitaserăm
  • exercitasem
a II-a (voi)
  • exercitați
(să)
  • exercitați
  • exercitați
  • exercitarăți
  • exercitaserăți
  • exercitaseți
a III-a (ei, ele)
  • exercitea
(să)
  • exerciteze
  • exercitau
  • exercita
  • exercitaseră
esărțita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esercita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exercita, exercitverb

  • 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sînt singurul martor al medicului și medicul mă roagă să-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. DLRLC
    • format_quote Unii se duc ca să cîștige viața... exercitînd negoț sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv În zburarea lor... graurii par a fi supuși la o tactică ce se exercită cu o disciplină militară. ODOBESCU, S. III 30. DLRLC
  • 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acești oameni... au exercitat o mare înrîurire prin personalitatea lor. IBRĂILEANU, SP. CR. 93. DLRLC
    • format_quote Poate doar să exercit vreo presiune morală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.