6 definiții pentru exempțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
exempțiune sf [At: LM / V: ~pție, (îvr) ese~, esemț~ / Pl: ~ni / E: fr exemption, lat exemptio, -onis] (Rar) 1 (Jur) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. Si: scutire. 2 (Bis) Privilegiu potrivit căruia o persoană (sau o comunitate, un teritoriu) poate să se retragă de sub jurisdicția superiorului imediat și să se supună unei alte autorități bisericești.
EXEMPȚIUNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXEMPȚIUNE s. f. (jur.) privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. (< fr. exemption, lat. exemptio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exempție sf vz exempțiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXEMPȚIE s.f. v. exempțiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exempțiune s. f., g.-d. art. exempțiunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
exempțiunesubstantiv feminin
- 1. Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. DNsinonime: scutire
etimologie:
- exemptio DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.