2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

execrare sf [At: ENC. ROM. 331 / V: (înv) ese~ / Pl: ~crări / E: execra] 1 (Rar) Fapt prin care o biserică sau o capelă devine inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin, din cauza deteriorării sau a profanării. 2 (Frm) Sentiment de repulsie față de ceva sau de cineva. 3 (Frm) Detestare. 4 (Frm) Disprețuire. 5 (Sst) Blestemare.

EXECRA, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari.

execra vt [At: LM / V: (înv) ese~ / P: eg-ze~ / Pzi: ~rez / E: fr exécrer, lat execrare] 1 (Rar) A face o capelă, biserică etc. inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin din cauza profanării sau deteriorării. 2 (Frm) A avea repulsie față de cineva sau ceva. 3 (Frm) A detesta. 4 (Frm) A disprețui. 5 (Sst; îf esecra) A blestema.

EXECRA, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.

EXECRA vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].

EXECRA vb. tr. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de... (< fr. exécrer)

execrà v. a avea groază de cineva sau de ceva, a-l detesta.

*execréz v. tr. (lat. éx-secror, -ári, a blestema, d. sacer, blestemat). V. consacrez, sacru). Detest, mĭ-e grozav de scîrbă de cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

execra (a ~) (rar) (desp. -xe-cra) vb., ind. prez. 1 sg. execrez, 3 execrea; conj. prez. 1 sg. să execrez, 3 să execreze corectat(ă)

execra (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execrea

execra vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execrez, 3 sg. și pl. execrea

Intrare: execrare
execrare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • execrare
  • execrarea
plural
  • execrări
  • execrările
genitiv-dativ singular
  • execrări
  • execrării
plural
  • execrări
  • execrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: execra
  • silabație: e-xe-cra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • execra
  • execrare
  • execrat
  • execratu‑
  • execrând
  • execrându‑
singular plural
  • execrea
  • execrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • execrez
(să)
  • execrez
  • execram
  • execrai
  • execrasem
a II-a (tu)
  • execrezi
(să)
  • execrezi
  • execrai
  • execrași
  • execraseși
a III-a (el, ea)
  • execrea
(să)
  • execreze
  • execra
  • execră
  • execrase
plural I (noi)
  • execrăm
(să)
  • execrăm
  • execram
  • execrarăm
  • execraserăm
  • execrasem
a II-a (voi)
  • execrați
(să)
  • execrați
  • execrați
  • execrarăți
  • execraserăți
  • execraseți
a III-a (ei, ele)
  • execrea
(să)
  • execreze
  • execrau
  • execra
  • execraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

execra, execrezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.