3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

execrare sf [At: ENC. ROM. 331 / V: (înv) ese~ / Pl: ~crări / E: execra] 1 (Rar) Fapt prin care o biserică sau o capelă devine inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin, din cauza deteriorării sau a profanării. 2 (Frm) Sentiment de repulsie față de ceva sau de cineva. 3 (Frm) Detestare. 4 (Frm) Disprețuire. 5 (Sst) Blestemare.

execra vt [At: LM / V: (înv) ese~ / P: eg-ze~ / Pzi: ~rez / E: fr exécrer, lat execrare] 1 (Rar) A face o capelă, biserică etc. inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin din cauza profanării sau deteriorării. 2 (Frm) A avea repulsie față de cineva sau ceva. 3 (Frm) A detesta. 4 (Frm) A disprețui. 5 (Sst; îf esecra) A blestema.

execrat, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, VIII / Pl: ~ați, ~e / E: execra] 1 Care are repulsie față de cineva sau ceva. 2 Detestat. 3 Disprețuit. 4 (Sst) Blestemat.

EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari.

EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.

EXECRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].

EXECRÁ vb. tr. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de... (< fr. exécrer)

execrà v. a avea groază de cineva sau de ceva, a-l detesta.

*execréz v. tr. (lat. éx-secror, -ári, a blestema, d. sacer, blestemat). V. consacrez, sacru). Detest, mĭ-e grozav de scîrbă de cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză

execrá vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execréz, 3 sg. și pl. execreáză

Intrare: execrare
execrare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: execra
  • silabație: -cra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • execra
  • execrare
  • execrat
  • execratu‑
  • execrând
  • execrându‑
singular plural
  • execrea
  • execrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • execrez
(să)
  • execrez
  • execram
  • execrai
  • execrasem
a II-a (tu)
  • execrezi
(să)
  • execrezi
  • execrai
  • execrași
  • execraseși
a III-a (el, ea)
  • execrea
(să)
  • execreze
  • execra
  • execră
  • execrase
plural I (noi)
  • execrăm
(să)
  • execrăm
  • execram
  • execrarăm
  • execraserăm
  • execrasem
a II-a (voi)
  • execrați
(să)
  • execrați
  • execrați
  • execrarăți
  • execraserăți
  • execraseți
a III-a (ei, ele)
  • execrea
(să)
  • execreze
  • execrau
  • execra
  • execraseră
Intrare: execrat
execrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • execrat
  • execratul
  • execratu‑
  • execra
  • execrata
plural
  • execrați
  • execrații
  • execrate
  • execratele
genitiv-dativ singular
  • execrat
  • execratului
  • execrate
  • execratei
plural
  • execrați
  • execraților
  • execrate
  • execratelor
vocativ singular
plural
execrare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • execrare
  • execrarea
plural
  • execrări
  • execrările
genitiv-dativ singular
  • execrări
  • execrării
plural
  • execrări
  • execrărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)