opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excretat, ~ă a [At: CHIRIȚĂ, P. 393 / Pl: ~ați, ~e / E: excreta] Care este eliminat prin excreție (1).

EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

excreta vt [At: ENC. ROM. 363 / Pzi: ~tez / E: fr excréter] A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. substanțe devenite inutile sau nocive.

EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. (Fiziol.) A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare (sudoare, urină etc.).

EXCRETA vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter].

EXCRETA vb. tr. a evacua prin excreție. (< fr. excréter)

A EXCRETA ~ez tranz. (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. /<fr. excréter

*excretéz v. tr. (d. lat. ex-cretum, supinu d. ex-cernere. V. excrement, secretez) Fiziol. Eliminez din corp.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excreta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. excretez, 3 excretează; conj. prez. 1 sg. să excretez, 3 să excreteze

excreta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excretează

excreta vb., ind. prez. 1 sg. excretez, 3 sg. și pl. excretează

Intrare: excretat
excretat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excretat
  • excretatul
  • excretatu‑
  • excretată
  • excretata
plural
  • excretați
  • excretații
  • excretate
  • excretatele
genitiv-dativ singular
  • excretat
  • excretatului
  • excretate
  • excretatei
plural
  • excretați
  • excretaților
  • excretate
  • excretatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: excreta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excreta
  • excretare
  • excretat
  • excretatu‑
  • excretând
  • excretându‑
 singular plural
  • excretează
  • excretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excretez
 (să)
  • excretez
  • excretam
  • excretai
  • excretasem
a II-a (tu)
  • excretezi
 (să)
  • excretezi
  • excretai
  • excretași
  • excretaseși
a III-a (el, ea)
  • excretează
 (să)
  • excreteze
  • excreta
  • excretă
  • excretase
plural I (noi)
  • excretăm
 (să)
  • excretăm
  • excretam
  • excretarăm
  • excretaserăm
  • excretasem
a II-a (voi)
  • excretați
 (să)
  • excretați
  • excretați
  • excretarăți
  • excretaserăți
  • excretaseți
a III-a (ei, ele)
  • excretează
 (să)
  • excreteze
  • excretau
  • excretară
  • excretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excreta, excretezverb

  • 1. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.