2 intrări

17 definiții

excrețiune sf vz excreție

EXCREȚIÚNE s.f. v. excreție.

excrețiune f. 1. scoaterea din corp a unor materii; 2. materiile excretate.

*excrețiúne f. (lat. excretio, -ónis). Fiziol. Scoaterea materiilor inutile din corp. Excrement.

escrețiune sf vz excreție

excreție sf [At: V. POPP, A. M. 25/24 / V: (înv) es~, escrețiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. a substanțelor devenite inutile sau nocive. 2 (Îla) De ~ Excretor (2). 3 (Îal) Excretat. 4 (Lpl) Substanță eliminată din organism pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc., în urma proceselor biochimice Si: (îvr) excret Vz excrement (1), sudoare. 5 (Pan; îvr; îf excrețiune) Proces de eliminare a substanțelor (inutile sau nocive) din plante. 6 (Îf escreție) Substanță eliminată de către plante în urma proceselor biochimice Cf rășină. corectată

EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.

EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.

EXCRÉȚIE, excreții, s. f. (Fiziol.) Faptul de a excreta; eliminare a excrementelor de către viețuitoare. ♦ Substanță eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice.

excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)

excréție s. f. (sil. -ți-e), art. excréția (sil. -ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (sil. -ți-i-)

EXCRÉȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.

EXCRÉȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].

EXCRÉȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion)

EXCRÉȚIE ~i f. 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; Sil. -ți-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCREȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.

Intrare: excrețiune
excrețiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excrețiune excrețiunea
plural excrețiuni excrețiunile
genitiv-dativ singular excrețiuni excrețiunii
plural excrețiuni excrețiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: excreție
excreție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excreție excreția
plural excreții excrețiile
genitiv-dativ singular excreții excreției
plural excreții excrețiilor
vocativ singular
plural
escreție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escrețiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
excrețiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.