opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCLUSIVIST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste.

EXCLUSIVIST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste.

exclusivist, ~ă [At: CONTA, O. F. 385 / V: (înv) esc~, ~ziv~ / P: ex-clu~ / E: fr exclusiviste] 1-2 smf, a (Persoană) care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale. 3 a Care are un caracter exclusiv (14) Si: intolerant. 4 a Care are o atitudine de exclusivism (1).

EXCLUSIVIST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. Care are o atitudine de exclusivism. S-a văzut primit cu majoritate de voturi în cercul Poseidon, cerc foarte exclusivist. BASSARABESCU, S. N. 186.

EXCLUSIVIST, -Ă adj. Referitor la exclusivism, propriu exclusivismului. // s.m. și f. Adept al exclusivismului. [< fr. exclusiviste].

EXCLUSIVIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are o atitudine de exclusivitate. (< fr. exclusiviste)

EXCLUSIVIST ~stă (~ști, ~ste) și substantival Care manifestă exclusivism; referitor la exclusivism. /<fr. exclusiviste

esclusivist, ~ă smf, a vz exclusivist

*excluzivíst, -ă s. și adj. (d. excluziv). Care are caracter excluziv, care nu admite ideile altuĭa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exclusivist adj. m., pl. exclusiviști; f. exclusivistă, pl. exclusiviste

exclusivist adj. m., pl. exclusiviști; f. exclusivistă, pl. exclusiviste

exclusivist adj. m., pl. exclusiviști; f. sg. exclusivistă, pl. exclusiviste

Intrare: exclusivist (adj.)
exclusivist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclusivist
  • exclusivistul
  • exclusivistu‑
  • exclusivistă
  • exclusivista
plural
  • exclusiviști
  • exclusiviștii
  • exclusiviste
  • exclusivistele
genitiv-dativ singular
  • exclusivist
  • exclusivistului
  • exclusiviste
  • exclusivistei
plural
  • exclusiviști
  • exclusiviștilor
  • exclusiviste
  • exclusivistelor
vocativ singular — —
plural — —
esclusivist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exclusivist (persoană)
exclusivist2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclusivist
  • exclusivistul
  • exclusivistu‑
plural
  • exclusiviști
  • exclusiviștii
genitiv-dativ singular
  • exclusivist
  • exclusivistului
plural
  • exclusiviști
  • exclusiviștilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exclusivist, exclusivistăadjectiv
exclusivistă, exclusivistesubstantiv feminin
exclusivist, exclusiviștisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote S-a văzut primit cu majoritate de voturi în cercul Poseidon, cerc foarte exclusivist. BASSARABESCU, S. N. 186. DLRLC
  • 2. (Adept) al exclusivismului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.