2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCLUDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude.

excludere sf [At: NEGULICI / V: (îvr) eschiu~[1], (înv) esc~ / P: ex-clu~ / Pl: ~ri / E: exclude] 1 Îndepărtare a unei persoane dintr-o funcție, organizație, școală etc. Si: excludere.[2] 2 (Nob; ccr) Act, declarație prin care se exclude (1). 3 Îndepărtare. 4 Interzicere. 5 (Îlav) Până la ~ În mod total Si: complet. 6 (Rar; îf eschiudere) Exceptare. 7 (Rar) Respingere. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul. — LauraGellner
  2. În original, același termen este menționat ca sinonim. — Octavian Mocanu

EXCLUDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). – V. exclude.

EXCLUDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; eliminare, înlăturare. Excluderea unui membru al gospodăriei colective poate fi hotărîtă numai de adunarea generală prin majoritatea de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor gospodăriei colective prezenți la adunare. STAT. GOSP. AGR. 22.

EXCLUDERE s.f. Acțiunea de a (se) exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare. [Var. escludere s.f. / < exclude].

EXCLUDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLUDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

exclude [At: (a. 1632) PAIMAITESCU, O.Ț. 187 / V: (îvr) eschiu~, esc~ / P: ex-clu~ / Pzi: exclud / E: lat excludere] 1 vt A înlătura pe cineva dintr-un loc (organizație, școală etc.) în care era admis la început. 2 vt A îndepărta. 3 vt A nu admite Si: a interzice. 4 vtr (D. două elemente) A (se) respinge. 5 vt A excepta.

EXCLUDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49.

EXCLUDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p. i. exclud, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].

EXCLUDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)

A EXCLUDE exclud tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere

exclude v. 1. a da afară dintr’o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil.

*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez: a exclude pe cine-va dintr’o societate, un articul dintr’o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

exclude (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclud, 2 sg. excluzi, 3 sg. exclude; conj. prez. 1 sg. să exclud, 3 să exclu; ger. excluzând; part. exclus

exclude (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclud; ger. excluzând; part. exclus

exclude vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclud; ger. excluzând; part. exclus

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCLUDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)

EXCLUDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)

EXCLUDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

EXCLUDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

Intrare: excludere
excludere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excludere
  • excluderea
plural
  • excluderi
  • excluderile
genitiv-dativ singular
  • excluderi
  • excluderii
plural
  • excluderi
  • excluderilor
vocativ singular
plural
eschidere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eschidere
  • eschiderea
plural
  • eschideri
  • eschiderile
genitiv-dativ singular
  • eschideri
  • eschiderii
plural
  • eschideri
  • eschiderilor
vocativ singular
plural
eschiudere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eschiudere
  • eschiuderea
plural
  • eschiuderi
  • eschiuderile
genitiv-dativ singular
  • eschiuderi
  • eschiuderii
plural
  • eschiuderi
  • eschiuderilor
vocativ singular
plural
escludere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escludere
  • escluderea
plural
  • escluderi
  • escluderile
genitiv-dativ singular
  • escluderi
  • escluderii
plural
  • escluderi
  • escluderilor
vocativ singular
plural
Intrare: exclude
verb (VT628)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exclude
  • excludere
  • exclus
  • exclusu‑
  • excluzând
  • excluzându‑
singular plural
  • exclude
  • excludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exclud
(să)
  • exclud
  • excludeam
  • exclusei
  • exclusesem
a II-a (tu)
  • excluzi
(să)
  • excluzi
  • excludeai
  • excluseși
  • excluseseși
a III-a (el, ea)
  • exclude
(să)
  • exclu
  • excludea
  • excluse
  • exclusese
plural I (noi)
  • excludem
(să)
  • excludem
  • excludeam
  • excluserăm
  • excluseserăm
  • exclusesem
a II-a (voi)
  • excludeți
(să)
  • excludeți
  • excludeați
  • excluserăți
  • excluseserăți
  • excluseseți
a III-a (ei, ele)
  • exclud
(să)
  • exclu
  • excludeau
  • excluseră
  • excluseseră
eschide
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eschiude
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT628)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esclude
  • escludere
  • esclus
  • esclusu‑
  • escluzând
  • escluzându‑
singular plural
  • esclude
  • escludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esclud
(să)
  • esclud
  • escludeam
  • esclusei
  • esclusesem
a II-a (tu)
  • escluzi
(să)
  • escluzi
  • escludeai
  • escluseși
  • escluseseși
a III-a (el, ea)
  • esclude
(să)
  • esclu
  • escludea
  • escluse
  • esclusese
plural I (noi)
  • escludem
(să)
  • escludem
  • escludeam
  • escluserăm
  • escluseserăm
  • esclusesem
a II-a (voi)
  • escludeți
(să)
  • escludeți
  • escludeați
  • escluserăți
  • escluseserăți
  • escluseseți
a III-a (ei, ele)
  • esclud
(să)
  • esclu
  • escludeau
  • escluseră
  • escluseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excludere, excluderisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, excluziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Excluderea unui membru al gospodăriei colective poate fi hotărîtă numai de adunarea generală prin majoritatea de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor gospodăriei colective prezenți la adunare. STAT. GOSP. AGR. 22. DLRLC
    • 1.1. Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. DEX '09
etimologie:
  • vezi exclude DEX '09 DEX '98 DN

exclude, excludverb

  • 1. A da afară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: respinge
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.