2 intrări

9 definiții

EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.

EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.

excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză

excizá vb., ind. prez. 1 sg. excizéz, 3 sg. și pl. excizeáză

EXCIZÁ vb. I. tr. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau într-un alt material). [< fr. exciser, cf. lat. excidere].

EXCIZÁ vb. tr. a extirpa. ◊ a scobi (în lemn sau alt material). (< fr. exciser)

A EXCIZÁ ~éz tranz. 1) (tumori, organe sau părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a scoate printr-o excizie; a extirpa. 2) (obiecte din lemn sau din alt material) A lăsa vid în interior, scoțând o parte din materiale; a evida; a scobi. /<fr. exciser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCIZÁ vb. (MED.) a extirpa, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

Intrare: exciza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exciza excizare excizat excizând singular plural
excizea excizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excizez (să) excizez excizam excizai excizasem
a II-a (tu) excizezi (să) excizezi excizai excizași excizaseși
a III-a (el, ea) excizea (să) excizeze exciza exciză excizase
plural I (noi) excizăm (să) excizăm excizam excizarăm excizaserăm, excizasem*
a II-a (voi) excizați (să) excizați excizați excizarăți excizaserăți, excizaseți*
a III-a (ei, ele) excizea (să) excizeze excizau exciza excizaseră
Intrare: excizat
excizat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excizat excizatul exciza excizata
plural excizați excizații excizate excizatele
genitiv-dativ singular excizat excizatului excizate excizatei
plural excizați excizaților excizate excizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)