2 intrări

13 definiții

EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.

EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.

excizáre s. f., g.-d. art. excizării

EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.

EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.

excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză

excizá vb., ind. prez. 1 sg. excizéz, 3 sg. și pl. excizeáză

EXCIZÁ vb. I. tr. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau într-un alt material). [< fr. exciser, cf. lat. excidere].

EXCIZÁ vb. tr. a extirpa. ◊ a scobi (în lemn sau alt material). (< fr. exciser)

A EXCIZÁ ~éz tranz. 1) (tumori, organe sau părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a scoate printr-o excizie; a extirpa. 2) (obiecte din lemn sau din alt material) A lăsa vid în interior, scoțând o parte din materiale; a evida; a scobi. /<fr. exciser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCIZÁ vb. (MED.) a extirpa, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

excizáre, excizări s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei; extirpare; scobire (în lemn, în piatră sau în alt material). ♦ (Arhit.) Tehnică decorativă care constă din săparea câmpului în jurul motivului sau elementului care trebuie pus în evidență, folosită la lucrările de meplat și la executatea pisaniilor și a pietrelor de mormânt. – Din exciza.

Intrare: excizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excizare excizarea
plural excizări excizările
genitiv-dativ singular excizări excizării
plural excizări excizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exciza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exciza excizare excizat excizând singular plural
excizea excizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excizez (să) excizez excizam excizai excizasem
a II-a (tu) excizezi (să) excizezi excizai excizași excizaseși
a III-a (el, ea) excizea (să) excizeze exciza exciză excizase
plural I (noi) excizăm (să) excizăm excizam excizarăm excizaserăm, excizasem*
a II-a (voi) excizați (să) excizați excizați excizarăți excizaserăți, excizaseți*
a III-a (ei, ele) excizea (să) excizeze excizau exciza excizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)