EXCITABILITATE s. f. (Biol.) Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din fr. excitabilité.

excitabilitate sf [At: PARHON, B. 70 / P: ex-ci~ / Pl: ~ități / E: excitabil + -itate] 1 Capacitate a unei celule, a unui țesut organic sau a unui organism de a reacționa la o excitație (3) exterioară. 2 Irascibilitate.

EXCITABILITATE s. f. Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din fr. excitabilité.

EXCITABILITATE s. f. Capacitatea unui organism sau a unui țesut organic de a reacționa la o excitație exterioară. În mod normal nervul are aceeași excitabilitate ca și mușchiul. ANATOMIA 157.

EXCITABILITATE s.f. Capacitate a materiei vii de a reacționa la o excitație exterioară. [Cf. fr. excitabilité].

EXCITABILITATE s. f. capacitate a materiei vii de a reacționa în mod special la stimuli. (< fr. excitabilité)

EXCITABILITATE f. Caracter excitabil. /<fr. excitabilité

*excitabilitáte f. (d. excitabil). Calitatea de a fi excitabil.

!excitabilitate s. f., g.-d. art. excitabilității; pl. excitabilități

excitabilitate s. f., g.-d. art. excitabilității

excitabilitate s. f.. g.-d. art. excitabilității