O definiție pentru exceptiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exceptív adj. m., pl. exceptívi; f. sg. exceptívă, pl. exceptíve

Intrare: exceptiv
exceptiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exceptiv
  • exceptivul
  • exceptivu‑
  • excepti
  • exceptiva
plural
  • exceptivi
  • exceptivii
  • exceptive
  • exceptivele
genitiv-dativ singular
  • exceptiv
  • exceptivului
  • exceptive
  • exceptivei
plural
  • exceptivi
  • exceptivilor
  • exceptive
  • exceptivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)