excelare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-ce~ / Pl: ~lări / E: excela] (Rar) Remarcare într-un domeniu.

escela v vz excela

escelare sf vz excelare

excela vi [At: HELIADE, O. II, 174 / V: (înv) esc~ / P: ex-ce~ / Pzi: ~lez; Cj 3 să ~leze, (înv) să excele / E: fr exceller, lat excellere] A se remarca în mod deosebit (într-un domeniu).

EXCELA, excelez, vb. 1. Intranz. A fi neîntrecut, a se deosebi, a se distinge (într-un anumit domeniu). Folosind limba cronicilor și a poporului, el [Bălcescu] a excelat în narațiunea istorică și în disertația oratorică. L. ROM. 1953, nr. 1, 44. Poeziile lirice sînt toate elegii, gen în care Bolintineanu – după unii critici – a excelat. DEMETRESCU, O. 161.

EXCELA vb. I. intr. A fi superior, a fi mai presus (într-un domeniu), a se distinge. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. exceller, lat. excellere].

EXCELA vb. intr. a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). (< fr. exceller, lat. excellere)

A EXCELA ~ez intranz. A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se impune; a bria; a se ilustra; a se evidenția; a se afirma. /<fr. exceller, lat. excellere

excelà v. a fi superior în felul său.

*exceléz v. intr. (fr. exceller, d. lat. ex-céllere). Îs superior, îĭ întrec pe alțiĭ: a excela în virtute.

excela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excelez, 3 excelează; conj. prez. 1 sg. să excelez, 3 să exceleze

excela (a ~) vb., ind. prez. 3 excelează

excela vb., ind. prez. 1 sg. excelez, 3 sg. și pl. excelează

excela (pr. cs-ce)