2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exauriá vb., ind. prez. 1 sg. exauriéz, 3 sg. și pl. exauriáză

Intrare: exauriere
exauriere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exauriere
  • exaurierea
plural
  • exaurieri
  • exaurierile
genitiv-dativ singular
  • exaurieri
  • exaurierii
plural
  • exaurieri
  • exaurierilor
vocativ singular
plural
Intrare: exauria
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exauria
  • exauriere
  • exauriat
  • exauriatu‑
  • exauriind
  • exauriindu‑
singular plural
  • exauria
  • exauriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exauriez
(să)
  • exauriez
  • exauriam
  • exauriai
  • exauriasem
a II-a (tu)
  • exauriezi
(să)
  • exauriezi
  • exauriai
  • exauriași
  • exauriaseși
a III-a (el, ea)
  • exauria
(să)
  • exaurieze
  • exauria
  • exaurie
  • exauriase
plural I (noi)
  • exauriem
(să)
  • exauriem
  • exauriam
  • exauriarăm
  • exauriaserăm
  • exauriasem
a II-a (voi)
  • exauriați
(să)
  • exauriați
  • exauriați
  • exauriarăți
  • exauriaserăți
  • exauriaseți
a III-a (ei, ele)
  • exauria
(să)
  • exaurieze
  • exauriau
  • exauria
  • exauriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)