opțiuni
  • info

10 definiții pentru exasperant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant.

EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant.

exasperant, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 96 / P: egza~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exaspérant] 1 a Enervant (1). 2 a Iritant peste măsură. 3-4 av, a (În mod) sâcâitor. 5-6 av, a (În mod) agasant.

EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează, care irită, care enervează peste măsură; care scoate din răbdări, din sărite. Exasperantele valsuri chinuite de lăutari. C. PETRESCU, S. 186. [Îl] ținea de braț cu o intimitate exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ◊ (Adverbial) Alunecăm exasperant pe brînci. CAMIL PETRESCU, V. 53. În urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploaiei care înghițeau toate zgomotele vieții. REBREANU, P. S. 84.

EXASPERANT, -Ă adj. Care exasperează; înnebunitor. [Cf. fr. exaspérant].

EXASPERANT, -Ă adj. care exasperează; înnebunitor. (< fr. exaspérant)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exasperant [x pron. gz] adj. m., pl. exasperanți; f. exasperantă, pl. exasperante

exasperant [x pron. gz] adj. m., pl. exasperanți; f. exasperantă, pl. exasperante

exasperant adj. m. [x pron. gz], pl. exasperanți; f. sg. exasperantă, pl. exasperante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXASPERANT adj. înnebunitor. (Un plâns ~.)

EXASPERANT adj. înnebunitor. (Un plîns ~.)

Intrare: exasperant
exasperant adjectiv
  • pronunție: egzasperant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exasperant
  • exasperantul
  • exasperantu‑
  • exasperantă
  • exasperanta
plural
  • exasperanți
  • exasperanții
  • exasperante
  • exasperantele
genitiv-dativ singular
  • exasperant
  • exasperantului
  • exasperante
  • exasperantei
plural
  • exasperanți
  • exasperanților
  • exasperante
  • exasperantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exasperant, exasperantăadjectiv

  • 1. Care exasperează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înnebunitor
    • format_quote Exasperantele valsuri chinuite de lăutari. C. PETRESCU, S. 186. DLRLC
    • format_quote [Îl] ținea de braț cu o intimitate exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Alunecăm exasperant pe brînci. CAMIL PETRESCU, V. 53. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial În urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploaiei care înghițeau toate zgomotele vieții. REBREANU, P. S. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.