exapostilarie, exapostilarii s. f. Cântare bisericească la utrenie, care se intonează înaintea laudelor și după canon. Se numește astfel după împrejurarea că în bis. din Constantinopol se trimitea unul dintre cântăreți în mijlocul bisericii spre a cânta acest imn. Exapostilariile Învierii, în număr de 11, sunt compuse de împăratul Constantin Porfirogenetul (913-959 d. Hr.). Se mai numește svetilnă, luminândă. [Var.: exapostilar s. n.] – Din gr. exapostilaria, sl. eksapostilariĭ.