opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator.

examinator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~năt~, ~menăt~, (înv) esa~, esaminatoriu / P: egza~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr examinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care supune pe cineva unui examen (4). 3-4 smf, a (Persoană) care supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 5-6 smf, a (Persoană) care controlează ceva. 7-8 smf, a (Îvr; îf esaminatoriu) (Persoană) care interoghează un acuzat. 9 sn (Teh; îs) ~ de capse Aparat cu care se determină dacă o capsă electrică cu fir incandescent este bună și dacă legăturile stabilite între explozer și capse sunt bine făcute.

EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris.

EXAMINATOR, -OARE, examinatori, -oare, adj. Care examinează, care supune pe cineva unui examen (1). Președintele comisiei examinatoare a vorbit candidaților. ◊ (Substantivat) Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. Domnul care întreabă e tipul examinatorului ironic. VLAHUȚĂ, O. A. 437.

EXAMINATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care examinează. [Pron. eg-za-. / cf. fr. examinateur].

EXAMINATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur)

EXAMINATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care examinează. /<fr. examinateur, lat. examinator, ~oris

*examinatór, -oáre adj. și s. Care examinează. – Ob. egz-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

examinator [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatori; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoare

examinator [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatori; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoare

examinator adj. m., s. m. [x pron. gz], pl. examinatori; f. sg. și pl. examinatoare

Intrare: examinatoare
  • pronunție: egzaminatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examinatoare
  • examinatoarea
plural
  • examinatoare
  • examinatoarele
genitiv-dativ singular
  • examinatoare
  • examinatoarei
plural
  • examinatoare
  • examinatoarelor
vocativ singular
  • examinatoare
  • examinatoareo
plural
  • examinatoarelor
Intrare: examinator (adj.)
examinator1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: egzaminator
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examinator
  • examinatorul
  • examinatoru‑
  • examinatoare
  • examinatoarea
plural
  • examinatori
  • examinatorii
  • examinatoare
  • examinatoarele
genitiv-dativ singular
  • examinator
  • examinatorului
  • examinatoare
  • examinatoarei
plural
  • examinatori
  • examinatorilor
  • examinatoare
  • examinatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

examinator, examinatorisubstantiv masculin
examinatoare, examinatoaresubstantiv feminin
examinator, examinatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care examinează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Președintele comisiei examinatoare a vorbit candidaților. DLRLC
    • format_quote Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. DLRLC
    • format_quote Domnul care întreabă e tipul examinatorului ironic. VLAHUȚĂ, O. A. 437. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.