O definiție pentru examin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*exámen și exámin n., pl. e (lat. exámen, -inis. Cp. cu bitum, specimen, volum). Cercetare: examin de conștiință. Proba pe care o dă un candidat de știința luĭ: a da, a depune, a trece un examin, a reuși orĭ a cădea la examin. – Ob. egz- (după fr.).
Intrare: examin
examin substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)