O definiție pentru examin

*exámen și exámin n., pl. e (lat. exámen, -inis. Cp. cu bitum, specimen, volum). Cercetare: examin de conștiință. Proba pe care o dă un candidat de știința luĭ: a da, a depune, a trece un examin, a reuși orĭ a cădea la examin. – Ob. egz- (după fr.).

Intrare: examin
examin
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular examin examinul
plural examine examinele
genitiv-dativ singular examin examinului
plural examine examinelor
vocativ singular
plural