O definiție pentru examin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*exámen și exámin n., pl. e (lat. exámen, -inis. Cp. cu bitum, specimen, volum). Cercetare: examin de conștiință. Proba pe care o dă un candidat de știința luĭ: a da, a depune, a trece un examin, a reuși orĭ a cădea la examin. – Ob. egz- (după fr.).

Intrare: examin
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examin
  • examinul
  • examinu‑
plural
  • examine
  • examinele
genitiv-dativ singular
  • examin
  • examinului
plural
  • examine
  • examinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)