2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXALARE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala.
EXALARE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
exalare sf [At: NEGULICI / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pl: ~lări / E: exala] 1 Emitere de substanțe gazoase Si: (rar) exalat1 (1), exalație (1). 2 Împrăștiere de mirosuri Si: (rar) exalat1 (2), exalație (2). 3 Degajare de vapori Si: (rar) exalat1 (3), exalație (3), (îdt) exaborare (2), exaborat1 (2). 4 Emanare de căldură Si: (rar) exalat1 (4), exalație (4). 5 (Fîr; fig) Exteriorizare (1). 6 (Fîr; fig) Manifestare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXALARE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [< exala].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXALA, exal, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esala v vz exala
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esalare sf vz exalare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exala [At: HELIADE O. I, 359 / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pzi: ~lez / E: fr exhaler, lat exhalare] 1 vt A emite substanțe gazoase. 2-3 vtr (D. mirosuri) A (se) împrăștia. 4 vt A degaja vapori Si: (îdt) a exabora (3). 5 vt A emana căldură. 6-7 vtr (Fîr; fig) A (se) exterioriza (1). 8-9 vtr (Fîr; fig) A (se) manifesta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exhala vt vz exala
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exhalare sf vz exalare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXALA, exal, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
EXALA, exal, vb. I. Tranz. (Folosit de obicei la pers. 3) A emite, a degaja, a împrăștia (vapori, mirosuri etc.). O mumie neclintită exalînd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, Î. II 47. ◊ (Poetic) Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. BOLINTINEANU, O. 42. ◊ Refl. Fig. (Rar) Umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum de fericire. VLAHUȚĂ, O. A. III 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXALA vb. I. tr. A răspîndi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p. i. exal și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXALA vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EXALA exal tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A împrăștia în toate părțile; a face să cuprindă spații tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exál și -éz, a -á v. tr. (lat. ex-hálo, -áre. V. inhalez). Emit, degajez: florile exală miros. Fig. Daŭ drumu: a-țĭ exala furia. – Ob. egz- (după fr.). V. duhnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exalațiúne f. (lat. ex-halátio, -ónis). Acțiunea de a exala. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exalare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalării; pl. exalări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exalare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalării; pl. exalări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exalare s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exalării; pl. exalări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exal, 3 exală; conj. prez. 1 sg. să exal, 3 să exale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exală
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exala vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exală
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
exala (pr. gz)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
exal.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXALARE s. v. emanație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXALARE s. degajare, emanare, emanație, emisiune, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXALA vb. v. emana.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXALA vb. a degaja, a emana, a emite, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.),
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: egzalare
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: egzala
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DN | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
exalare, exalărisubstantiv feminin
etimologie:
- exala DEX '09 DEX '98 DN
exala, exalverb
- sinonime: emana
- O mumie neclintită exalînd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, Î. II 47. DLRLC
- Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. BOLINTINEANU, O. 42. DLRLC
- Umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum de fericire. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. DLRLC
-
- 2. Exprima, exterioriza, manifesta. DEX '09sinonime: exprima exterioriza manifesta
etimologie:
- exhaler DEX '09 DEX '98 DN
- exhalare DEX '09 DEX '98 DN