evtihie sf [At: CANTEMIR, IST. 176 / V: eft~ / Pl: ~ii / E: ngr εὐτυχία] (Grî) 1 Mulțumire. 2 Fericire.

eftihie sf vz evtihie

EVTIHIE gr. Eὐτύχιος „fericit, prosper”. 1. Evtyhie (Syn). 2. Evtechie (Olt). 3. Cont. cu Evstahie a dat forma din Ceaslov: Evstihie, din care derivă: a) Iestihie eg. (Sur V); b) cu afer. Stihi (Arh) răzeș mold.; – (Sd XVI) etc. 4. Cu afer.: Tihia (BCI IV 165); Tichie b, 1683 (D Cpol).