2 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

evitare sf [At: DÎMBOVIȚA (1858), 71/29 / Pl: ~tări / E: evita] 1 Împiedicare a unui eveniment neplăcut. 2 Îndepărtare a unor factori care puteau produce neplăceri. 3 Păstrare a unei atitudini rezervate față de cineva sau de ceva. 4 Ocolire a cuiva. 5 (Mrn) Schimbare a direcției unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.

EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia nava sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – V. evita.

EVITÁRE, evitări, s. f. Acțiunea de a evita; ocolire. Evitarea greșelilor de ortografie.

EVITÁRE s.f. Acțiunea de a evita. [< evita].

EVITÁRE s. f. 1. acțiunea de a evita. 2. poziția pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acțiunea vântului și a curenților; evitaj. 3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. (< evita)

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

evita vt [At: GR.R.N. II, 47/18 / Pzi: evit, (înv) ~tez / E: fr éviter, lat evitare] 1 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A împiedica. 2 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A îndepărta. 3 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A se feri de... 4 (Rar; construit cu un complement în dativ) A face să nu sufere. 5 (C. i. oameni) A căuta să scape de... Si: a ocoli. 6 (Mrn) A schimba direcția unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A ocoli, a se feri de..., a căuta să scape de... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. De un timp încoace mă evită. id. ib. 335. Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. ♦ A înlătura, a împiedica, a îndepărta. O reparație mică făcută la timp poate evita pagube mari. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867.

EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].

EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)

A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuții etc.) A trece în mod intenționat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acțiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare

evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul.

*evít, a v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitáre s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. și pl. evítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVITÁRE s. 1. v. ocolire. 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. v. eludare.

EVITARE s. 1. ocolire. (~ unui obstacol.) 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. eludare, ocolire. (~ prevederilor legale.)

EVITÁ vb. 1. v. ocoli. 2. a se feri. (Am ~ să-l întâlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 4. v. feri. 5. v. eluda.

EVITA vb. 1. a ocoli. (A ~ un obstacol.) 2. a se feri. (Am ~ să-l întîlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 4. a se feri, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a se feri, a ocoli. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EVITARE. Subst. Evitare, evaziune, eschivare, eschivă, sustragere, fofilare (fig.), furișare, ocolire, eludare. Precauție, prudență. Reținere, rezervă, reticență, abținere, neangajare, neamestec, neutralitate, neintervenție; dezangajare. Indiferență, pasivitate, apatie, dezinteres. Retragere, abandonare, abandon, părăsire, evadare, fugă, dezertare, dezerțiune (rar). Evazionism. Adj. Evitabil; evaziv, vag, ocolit. Precaut, prudent. Reținut, rezervat, reticent (rar), neutru, neutral (rar); indiferent, pasiv, apatic. Vb. A evita, a se eschiva, a se sustrage, a ocoli, a se feri, a se codi, a se fofila (fig.), a se furișa, a da dosul, a se da după perdea, a sta deoparte, a rămîne deoparte, a nu se amesteca, a se ține deoparte, a se ține departe, a sta în expectativă, a se feri (a se teme) ca de oala mălaiului, a se reține (fig,), a se abține, a nu se angaja, a fi neutru, a fi indiferent, a fi pasiv. A eluda, a ignora, a neglija, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a închide ochii. A abandona, a părăsi, a se lepăda (pop.). A fugi (de ceva), a se retrage, a bate în retragere, a se spăla pe mîini, a întoarce spatele. Adv. Evaziv. Pe ocolite, cu ocolișuri; pe furiș, pe furișate. V. fugă, inactivitate, indolență, lașitate, negare, precauție, renunțare.

Intrare: evitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evitare
  • evitarea
plural
  • evitări
  • evitările
genitiv-dativ singular
  • evitări
  • evitării
plural
  • evitări
  • evitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: evita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • evita
  • evitare
  • evitat
  • evitatu‑
  • evitând
  • evitându‑
singular plural
  • evi
  • evitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • evit
(să)
  • evit
  • evitam
  • evitai
  • evitasem
a II-a (tu)
  • eviți
(să)
  • eviți
  • evitai
  • evitași
  • evitaseși
a III-a (el, ea)
  • evi
(să)
  • evite
  • evita
  • evită
  • evitase
plural I (noi)
  • evităm
(să)
  • evităm
  • evitam
  • evitarăm
  • evitaserăm
  • evitasem
a II-a (voi)
  • evitați
(să)
  • evitați
  • evitați
  • evitarăți
  • evitaserăți
  • evitaseți
a III-a (ei, ele)
  • evi
(să)
  • evite
  • evitau
  • evita
  • evitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

evitare

  • 1. Acțiunea de a evita.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocolire un exemplu
    exemple
    • Evitarea greșelilor de ortografie.
      surse: DLRLC
  • 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • vezi evita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

evita

  • 1. A căuta să scape de...; a se feri de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: feri (vb.) ocoli 3 exemple
    exemple
    • Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25.
      surse: DLRLC
    • De un timp încoace mă evită. C. PETRESCU, C. V. 335.
      surse: DLRLC
    • Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. A. III 49.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre o navă la ancoră) A veni cu prova în vânt sau în curent.
    surse: MDN '00

etimologie: