O definiție pentru evins
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
evins[1], ~ă a [At: LM / Pl: ~nși, ~e / E: evinge] (Jur) 1 Care a fost deposedat prin lege de un bun deținut pe nedrept. 2 (D. bunuri, obiecte etc.) Care a fost contestat și anulat ca proprietate, pe cale juridică. corectat(ă)
- În original lipsește accentul — LauraGellner
Intrare: evins
evins participiu
| participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)