EVIDENȚIERE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. S-au făcut noi evidențieri în întreprinderea noastră. ▭ [În schița literară] se impune cu strictețe descoperirea și accentuarea tuturor elementelor ce converg spre evidențierea ideii unice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/4. – Pronunțat: -ți-e-.