2 intrări

4 definiții

evidá vb., ind. prez. 1 sg. evidéz, 3 sg. și pl. evideáză

EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

EVIDÁ vb. tr. a scobi pe dinăuntru, a goli, a scoate. (< fr. évider)

A EVIDÁ ~éz tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lăsa vid în interior, scoțând o parte din materie; a exciza; a scobi. /<fr. évider

Intrare: evidat
evidat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evidat evidatul evida evidata
plural evidați evidații evidate evidatele
genitiv-dativ singular evidat evidatului evidate evidatei
plural evidați evidaților evidate evidatelor
vocativ singular
plural
Intrare: evida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evida evidare evidat evidând singular plural
evidea evidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evidez (să) evidez evidam evidai evidasem
a II-a (tu) evidezi (să) evidezi evidai evidași evidaseși
a III-a (el, ea) evidea (să) evideze evida evidă evidase
plural I (noi) evidăm (să) evidăm evidam evidarăm evidaserăm, evidasem*
a II-a (voi) evidați (să) evidați evidați evidarăți evidaserăți, evidaseți*
a III-a (ei, ele) evidea (să) evideze evidau evida evidaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)