EVICȚIUNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

evicțiune sf [At: ȘINCAI, HR. III, 212/28 / V: ~ie / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr éviction, lat evictio, -onis] (Jur) Pierdere a posesiunii unui bun mobil (sau imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun.

EVICȚIUNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

EVICȚIUNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierderea posesiunii sau proprietății unui lucru (în special imobil) asupra căruia cineva și-a valorificat un drept. – Pronunțat: -ți-u-.

EVICȚIUNE s.f. (Jur.) Deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. éviction, lat. evictio].

EVICȚIUNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. (< fr. éviction, lat. evictio)

EVICȚIUNE ~i f. Privare de un lucru obținut legal ca urmare a unei sentințe sau a exercitării de către altcineva a dreptului său în privința aceluiași lucru. /< fr. éviction, lat. evictio, ~onis

*evicțiúne f. (lat. e-víctio, -ónis). Jur. Acțiunea de a evinge. – Și evícție și evíngere.

evicție sf vz evicțiune

evicțiune (jur.: pierdere a posesiei) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiunii; pl. evicțiuni

evicțiune (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiunii; pl. evicțiuni

evicțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. evicțiunii; pl. evicțiuni

EVICȚIÚNE (< fr., lat.) s. f. (Dr.) Pierderea, totală sau parțială, a posesiei sau a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra acestui lucru (de ex. când s-a cumpărat un bun furat, revendicat apoi de proprietar, ori s-a dobândit de la moștenitorul aparent un bun, revendicat apoi de adevăratul moștenitor).